Articole recente - pagina 2
-
Steaua fără nume. Sau când teatrul devine piatră filosofală…
Am fost, acum o săptămână, martoră la o mostră aproape tangibilă de magie. Și anume la Steaua fără nume. Într-o viziune nouă și foarte specială. Nu, eu nu prea mă autoinvit pe la spectacole. Doar că la ăsta am ținut… Citește mai mult ›
-
Victoria. Profa de libertate, curaj și voie bună :)
Nu știu dacă voi știți, dar în București se întâmplă de ceva vreme ceva fenomenal. Se zice că ar fi, prin definiție, un curs. Dar cine a trecut pe la Tu și Râsul – Școala de Comedie știe foarte bine… Citește mai mult ›
-
Eine kleine Nachtmusik. Sau când teatrul își spune poezia prin dans…
Nu, eu nu sunt neapărat atrasă de partea asta de teatru-dans. Sau cel puțin nu eram… Dar totuși voiam de mult să ajung la Eine kleine Nachtmusik. Motivul? Lari Giorgescu, de care cred că v-am mai spus că-mi place mult… Citește mai mult ›
-
La final de stagiune…
E iulie. E vacanță. Mai toate teatrele și-au încheiat stagiunile… Și am vrut să scriu rândurile astea… Și să mulțumesc… Mulțumesc vouă, celor care faceți teatru cu inima și pentru inimi… … Citește mai mult ›
-
Spirit neliniștit. Profesori hărăziți. Studenți fericiți.
Au fost câteva spectacole care mi-au făcut cu ochiul la Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la începutul lunii. Doar că festivalul ăsta m-a prins, recunosc, obosită. Pe final de stagiune, după două sute și ceva de vizite la… Citește mai mult ›
-
Întâlnindu-l în sfârșit pe Godot…
N-am mai văzut vreun spectacol al Teatrului Național Radu Stanca din Sibiu de șapte ani și un pic… De când am fugit din orașul pe care pe atunci începusem să-l numesc acasă… Și era un spectacol de-al lor pe care… Citește mai mult ›
-
Ce minunat joc, cel al regilor…
La Jocul regilor mi-am luat de două ori bilet în București. N-am reușit să ajung. Și îmi doream mult să văd spectacolul ăsta… Și iată că până la urmă l-am văzut. Lunea trecută, în festival la Constanța. Despre care festival… Citește mai mult ›
