Tocmai ce aveam de gând serile trecute să aștern pe hârtie câteva rânduri despre spectacolul la care am fost marți, când s-a întețit furtuna. Și s-a oprit curentul. Și am rămas fără baterie la laptop și fără net... Apoi, ieri am ajuns acasă ceva mai obosită decât de obicei și mi-am permis luxul unei seri fără cină pregătită-n grabă și ochi ațintiți în monitor... Așa că… Citește în continuare Despre timpul care uneori stă pe loc…
Două pe față, două pe dos. Despre tot felul de relații deșirate…
Weekend-ul a ajuns la final... Ba chiar a început deja o nouă săptămână... Și nici nu mi-am dat seama când s-a întâmplat asta... Și nici n-am apucat să vă povestesc despre cum a fost vineri la teatru... Da, iar am fost la teatru. Și da, m-a cam prins furtuna pe drum. Dar auzisem că finalul… Citește în continuare Două pe față, două pe dos. Despre tot felul de relații deșirate…
În vizită la domnul Green. Zâmbete și lacrimi…
Marți seară am poposit la Teatrul Evreiesc. După ce evident că am reușit cumva să mă rătăcesc pe drum și era cât p-aci să întârzii, dar asta nu mai are importanță acum... Și am văzut în sfârșit un spectacol pe care-l "vânam" de mult timp. Nu știam mare lucru despre În vizită la domnul Green.… Citește în continuare În vizită la domnul Green. Zâmbete și lacrimi…
Dacă Noi Ne Iubim. Sau despre cum muzica aduce împreună generații…
Vă spuneam zilele trecute despre cât de fain a fost la Festivalul de Teatru al Adolescenților Victoria Art... Ei bine, aflați că încă mai am câte ceva să vă povestesc despre ce-am văzut acolo. Despre un proiect minunat despre care auzisem deja foarte multe și pe care l-am descoperit cu atât de multă bucurie în… Citește în continuare Dacă Noi Ne Iubim. Sau despre cum muzica aduce împreună generații…
Dacă aveți în gând să mergeți în weekend la „Charleston”…
...ar trebui să știți că nu-i o idee rea deloc 🙂 Eu am fost alaltăseară și-am văzut filmul. Nu mai mersesem de ceva vreme la cinema și, dacă e să fiu sinceră, între obligațiile profesionale cu care am rămas în urmă rău de tot și mutatul în casă nouă, nu aveam neapărat chef să ies...… Citește în continuare Dacă aveți în gând să mergeți în weekend la „Charleston”…
Sunetul muzicii. Magie!
Da, știu. Iar am rămas în urmă cu scrisul... A trecut mai bine de o săptămână de când am fost la Sunetul Muzicii și nu v-am povestit cum a fost. Și da, știu că e mai mult decât necesar să învăț să-mi organizez mai bine timpul, fiindcă mi-e tot mai greu să reușesc să bifez… Citește în continuare Sunetul muzicii. Magie!
INTERVIU. Julieta Georoiu: În teatru nu vorbim despre minciună. Vorbim despre adevărul tău…
Julieta Georoiu este una dintre acele persoane cu care rezonezi ușor din prima clipă. E frumoasă, e talentată, visează mult și crede în visurile ei frumoase. Și mi-aș fi dorit să o fi cunoscut pe Julieta acum vreo zece ani... N-a fost să fie. Dar iată că am cunoscut-o acum. Și tare mă bucur că ne-am întâlnit. Și… Citește în continuare INTERVIU. Julieta Georoiu: În teatru nu vorbim despre minciună. Vorbim despre adevărul tău…
Amanta perfectă ;)
Și iată că a trecut și ultimul spectacol din agenda mea teatrală de mai. Aseară s-a jucat Amanta la Ploiești, așa că am dat și eu o fugă până acasă și i-am dus pe-ai mei la teatru... Și-a fost fain la teatru. Foarte fain! Și dacă voi încă nu ați văzut comedia asta, eu chiar… Citește în continuare Amanta perfectă 😉
Și-am fost iar la „Balul Cimitirului”… Și cred că o să mai merg o dată 🦉
Sâmbătă m-am întrecut puțin pe mine în nebunie, m-am transformat într-un soi de stalker super profi și l-am urmărit pe super eroul Gavril Pătru. M-am ținut scai de el spectacol după spectacol. El probabil a crezut că-s nebună. Eu am trăit o experiență care n-a făcut decât să-mi întărească și mai tare convingerea că actorii… Citește în continuare Și-am fost iar la „Balul Cimitirului”… Și cred că o să mai merg o dată 🦉
Această minunată doamnă Boyle
De la premiera din februarie și până acum am tot revăzut Cursa de șoareci. Ultima dată în weekend-ul ce tocmai s-a încheiat. Și sunt sigură că voi continua să merg la multe alte reprezentații și de acum încolo. Căci mă cunoașteți de acum destul de bine și știți probabil că atunci când găsesc un spectacol… Citește în continuare Această minunată doamnă Boyle
Memoria apei. Lecția de psihologie de la Național…
Dacă în ultima perioadă am tot revăzut spectacole dragi mie pe care le cunosc deja foarte bine, ieri am ales să descopăr Memoria apei. O dramă la care demult voiam să ajung și de la care am plecat cu lacrimi în ochi... Un spectacol despre care chiar nu știam mare lucru și la care am… Citește în continuare Memoria apei. Lecția de psihologie de la Național…
O foarte simpatică blondă, cea din vecini 😉
Nu știu dacă v-am mai spus, dar sunt câteva spectacole pe care le-am văzut în ultimele săptămâni și despre care nu am reușit încă să vă povestesc. Și nu, nu am nicio scuză. Decât aceea că nu reușesc niciodată să-mi organizez prea bine timpul, așa că uneori, atunci când se adună prea multe lucruri de făcut în agenda mea,… Citește în continuare O foarte simpatică blondă, cea din vecini 😉
INTERVIU. Mihaela Rus: Mi-aș dori să pot da fiecărui om capacitatea de a se lăsa vindecat de teatru
Mihaela Rus este actriță. Este mama unei fetițe superbe. Este îndrăgostită de frumos, în toate formele sale. Este un om minunat. Și de câțiva ani este și managerul Teatrului Toma Caragiu din Ploiești, unde face o treabă nemaipomenită. Și eu o admir mult de tot pentru energia ei, pentru felul în care iubește ea teatrul,… Citește în continuare INTERVIU. Mihaela Rus: Mi-aș dori să pot da fiecărui om capacitatea de a se lăsa vindecat de teatru
Message in a Bottle. Sau… și dacă nu totul se rezumă la happy end?
Sunt multe filme de care m-am îndrăgostit iremediabil de-a lungul timpului și la care mă întorc de fiecare dată când sufletul meu tânjește după un moment de liniște în agitația nebună de zi cu zi. Filme care m-au învățat multe lucruri din categoria nimicurilor importante. Filme care au reușit să mă schimbe în două ore… Citește în continuare Message in a Bottle. Sau… și dacă nu totul se rezumă la happy end?
Pentru că mai aveam câte ceva să vă povestesc despre „Allegro, ma non troppo”…
Aseară s-a jucat Allegro, ma non troppo la Sala Mare. Și-am fost și eu în sală, evident. Deși inițial nu aveam de gând să merg, fiindcă aveam deja bilet pentru joi și-am zis să nu creadă oamenii ăștia că-i urmăresc... Dar până la urmă planurile mele s-au dat peste cap de mai multe ori și… Citește în continuare Pentru că mai aveam câte ceva să vă povestesc despre „Allegro, ma non troppo”…
Sinucigașul. Atemporal…
Da, ieri iar am fost la teatru. Și ce sperietură am tras, fiindcă pe la prânz toate planurile mele au fost date peste cap de niscaiva probleme medicale. Și-am crezut pentru câteva ore că nu o să fiu în stare să mă ridic din pat și să ajung, pe seară, la Sinucigașul. Dar iată că… Citește în continuare Sinucigașul. Atemporal…
Înșir’te mărgărite. Sau despre basmul care prinde viață…
Din septembrie și până acum - de când teatrul m-a salvat - am văzut 42 de spectacole. Multe dintre ele nu doar o dată. Ultimul dintre ele aseară, la TNB. Am ajuns în sfârșit și la Înșir'te mărgărite. Un spectacol despre care auzisem și citisem o groază de lucruri și pe care eram tot mai… Citește în continuare Înșir’te mărgărite. Sau despre basmul care prinde viață…
Anonimul venețian. Poveste cu un el și o ea…
Sunt câteva spectacole la care tot vreau să ajung și se nimeresc mereu tot în zile în care mi-e imposibil să o fac. Cam așa a fost și cu Anonimul venețian. Cel puțin până zilele trecute, când am reușit în sfârșit să văd această bijuterie de spectacol. Și nu, mie nu-mi place deloc Sala Atelier… Citește în continuare Anonimul venețian. Poveste cu un el și o ea…
Ce-ar fi să mergeți și voi la „Iluzia comică”?
Am pornit ieri spre teatru. Nu-mi era prea bine. Pe cine păcălesc? Îmi era atât de rău că am vrut să mă întorc din drum de vreo trei ori. Dar mi-am zis de fiecare dată că sigur o să mă simt mai bine imediat ce am să intru în sală. De fiecare dată când nu… Citește în continuare Ce-ar fi să mergeți și voi la „Iluzia comică”?
Vizitatorul. Sau despre cum l-am regăsit pe Dumnezeu la teatru, în Joia Mare
Erau trei spectacole la care aș fi vrut să ajung ieri. Dar a trebuit să aleg doar unul dintre ele pentru ultima seară de teatru înainte de vacanța de Paști. Și am ales până la urmă să mă opresc la Teatrul Nottara și să văd în sfârșit Vizitatorul. Și nu, nu cred că am ales… Citește în continuare Vizitatorul. Sau despre cum l-am regăsit pe Dumnezeu la teatru, în Joia Mare
Întâlnirea mea cu „Unchiul Vanea” de la început de aprilie
Luna trecută a însemnat pentru mine întâlniri frumoase, proiecte noi, multă muncă și... teatru. Am văzut sau revăzut 12 spectacole și despre cele mai multe dintre ele v-am povestit aici, pe blog. Și am planuri mari și pentru luna ce tocmai a-nceput. Așa că prima seară de aprilie m-a găsit tot la teatru... Unchiul Vanea a avut premiera la Teatrul Toma… Citește în continuare Întâlnirea mea cu „Unchiul Vanea” de la început de aprilie
Tocmai când credeam că am uitat cât de mult poți râde la „Nimeni nu-i perfect”…
...mi-am făcut cadou pe final de martie un bilet la nebunia asta de comedie. Așa cum vă spuneam pe Facebook zilele trecute, Nimeni nu-i perfect este unul dintre spectacolele pe care mi-e foarte greu să accept că nu le-am descoperit mai devreme și pe care aș tot vrea să-l revăd. Doar că se joacă cam prea rar și asta… Citește în continuare Tocmai când credeam că am uitat cât de mult poți râde la „Nimeni nu-i perfect”…
Cum m-am îndrăgostit eu de „Micul prinț”
Zilele trecute am reușit în sfârșit să ajung și eu la Micul prinț, spectacol pentru oameni mari. Și cred că am făcut foarte bine. Fiindcă tare mult tânjeam după un spectacol așa. Un spectacol cald. Luminos. Sincer. Simplu. Profund. Frumos. Pur și simplu frumos... A trecut mult timp de când am citit eu Micul Prinț.… Citește în continuare Cum m-am îndrăgostit eu de „Micul prinț”
Tango. Argentango.
Era marți și era seară și era frig. Și eram obosită. Petrecusem ultimele 4 ore trimițând email-uri în căutare de sponsori și parteneri pentru Asociația Pomul Comorii. Și știam că mulți dintre cei pe care-i contactasem nu-mi vor răspunde nici măcar ca să mă refuze politicos. Și asta nu-mi prea dădea pace. Și aveam nevoie să uit… Citește în continuare Tango. Argentango.
Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…
Aseară nu aveam de gând să merg la teatru. Dar tot am mers până la urmă. Și-am văzut Toți fiii mei. Un spectacol la care, recunosc, ar fi trebuit să ajung mai demult. Un spectacol care m-a scos puțin din zona de confort, dar pe care simt că era cumva necesar să-l văd... Nu cunoșteam… Citește în continuare Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…
INTERVIU. Călina Epuran: Sunt o adeptă a frumosului
Pe Călina Epuran am descoperit-o pe scenă, într-unul dintre spectacolele cele mai dragi mie. O actriță care pe mine m-a cucerit cu energia și cu dezinvoltura din jocul ei și despre care nu o dată v-am povestit aici pe blog. Și mi-am dorit să o cunosc și dincolo de scenă. Așa că am îndrăznit până… Citește în continuare INTERVIU. Călina Epuran: Sunt o adeptă a frumosului
Da, chiar ne plac încurcăturile…
Așa cum vă spuneam zilele trecute, sâmbătă am fost la teatru. Căci doar nu era să las să treacă o săptămână fară să văd măcar un spectacol. Sau două... Fiindcă mai nou am căpătat acest obicei de a merge la câte două spectacole într-o zi. Dacă o fi de bine sau de rău nu știu... Știu… Citește în continuare Da, chiar ne plac încurcăturile…
Oare când se mai joacă „Pijamale”? Fiindcă eu aș mai merge o dată!
De mult tot încercam să văd și eu Pijamale. Și nu știu cum se făcea, că nu mai găseam niciodată bilete. Dar ieri după amiază am reușit în sfârșit să ajung. Am prins fix ultimul bilet - și nu, eu nu cred în întâmplări, deci mulțumesc Divinității pentru ajutor! - și nici măcar nu mi-am dat seama atunci când l-am cumpărat că în aceeași zi aveam deja bilet și la un… Citește în continuare Oare când se mai joacă „Pijamale”? Fiindcă eu aș mai merge o dată!
Vivien. Și cuvintele sunt de prisos…
De cum am aflat în toamnă de premieră, mi-am dorit să ajung și eu la Vivien Leigh: Ultima conferință de presă. Ba chiar mi-am mai luat bilet o dată, dar planurile mi-au fost date peste cap atunci. Aseară însă n-aș mai fi lipsit pentru nimic în lume... Am ajuns la teatru devreme, venind de la un alt spectacol… Citește în continuare Vivien. Și cuvintele sunt de prisos…
Scurtcircuit. Un film necesar.
Am ajuns în sfârșit zilele trecute la cinema. La Scurtcircuit. Era seară și era al naibii de frig. Și nu mă simțeam bine deloc. Dar n-am vrut să mai amân, fiindcă de vreo două săptămâni tot voiam să văd filmul... Și am să vă rog și pe voi să mergeți să-l vedeți. Nu, n-am să… Citește în continuare Scurtcircuit. Un film necesar.
Și-a fost iar duminică într-o zi… cu Ducu Bertzi
Știu. Știu că azi e deja joi și că n-am apucat să vă povestesc mai nimic despre ce-am mai făcut eu în aceste prime zile de martie... Și am să vă rog să mă iertați. Nu încerc să-mi găsesc scuze, dar au fost câteva zile pline, cu vreme capricioasă, cu planuri date peste cap și cu idei pentru o… Citește în continuare Și-a fost iar duminică într-o zi… cu Ducu Bertzi
O prea necesară lecție de bune maniere…
Marți seară. Penultima zi de februarie. Zăpadă. La ceas de seară, Teatrul Evreiesc de Stat își primește cu căldură spectatorii și îi invită la O lecție de bune maniere. Intru timidă-n foaier. Mă simt puțin vinovată că vremea m-a obligat la o ținută mai puțin formală decât aș fi adoptat de obicei la teatru. Dar… Citește în continuare O prea necesară lecție de bune maniere…
De revăzut: Fluturii sunt liberi
Aseară am fost la teatru. Da, din nou. Și da, pe gerul care a pus stăpânire pe acest sfârșit de februarie. Am făcut o plimbare până la Excelsior și-am văzut Fluturii sunt liberi. Și-am plecat din sală în lacrimi... Și da, asta e de bine. Doar că m-a luat puțin pe nepregătite. Din punct de vedere… Citește în continuare De revăzut: Fluturii sunt liberi
Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”
De cum am aflat că februarie aduce pe scena Teatrului Național Cursa de șoareci, am știut că vreau neapărat să văd acest spectacol. Un spectacol despre care ceva îmi spunea că va fi genial. Și trebuie să recunosc, intrasem puțin în panică, fiindcă nu părea să mai am vreo șansă să prind bilete... Apoi destinul… Citește în continuare Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”
Ce înseamnă să fii nebun din dragoste… de teatru
O fi fost ieri ziua îndrăgostiților, dar eu aseară tot la teatru am fost. Tot singură, ca de obicei. Căci până la urmă și iubirea pentru teatru se cere celebrată, nu-i așa? 🙂 Și-am văzut Nebun din dragoste... Și da, a fost unul dintre acele spectacole care fac ele ce fac și reușesc să mă scoată puțin din zona mea de confort. Unul dintre acele… Citește în continuare Ce înseamnă să fii nebun din dragoste… de teatru
Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…
După cum vă povesteam ieri, sâmbătă a fost pură magie pentru mine. Și asta fiindcă am avut privilegiul de a vedea nu unul, ci două spectacole în aceeași zi. Două povești clasice, care m-au făcut să uit de toate grijile din lume. Dacă la matineu am descoperit cu încântare Allegro, ma non troppo (despre care v-am vorbit ieri, aici),… Citește în continuare Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…
Allegro, ma non troppo. Sau cum ar spune italianul… perfetto!
Ieri a fost o zi plină. Dar a fost o zi frumoasă, fiindcă a început și s-a încheiat cu teatru... Eu nu sunt prea matinală din fire. Pentru că de obicei seara fie pierd noțiunea timpului citind, fie scriu până târziu. Și asta înseamnă că merg la culcare mult după miezul nopții. Dar atunci când vine vorba despre teatru, mă… Citește în continuare Allegro, ma non troppo. Sau cum ar spune italianul… perfetto!
Demnitate. Cel mai probabil oglinda unei societăți universale…
Am fost la teatru. Din nou. Dacă miercuri am revăzut cu mult drag Lettice și Leușteanul, o comedie foarte tare despre care v-am mai povestit aici, aseară am ales să-mi închei săptămâna cu un alt spectacol fain. De această dată într-un registru ceva mai serios. Am văzut Demnitate. După ce am ratat spectacolul acum două… Citește în continuare Demnitate. Cel mai probabil oglinda unei societăți universale…
Călina. Sau despre harul de a fi o lady pe scenă
Vă spuneam ceva mai devreme pe Facebook că azi am fost la My Fair Lady pentru a treia oară. Pentru că nu e doar un spectacol foarte mișto și foarte drag mie, ci e și unul dintre cele mai faine musical-uri pe care eu le-am văzut. Știu, sunt subiectivă. E vorba de teatrul de la… Citește în continuare Călina. Sau despre harul de a fi o lady pe scenă
Laur, o altfel de carte despre Dumnezeu
Nu știu cum v-ați petrecut voi Crăciunul, însă eu am profitat din plin de cele câteva zile libere și m-am refugiat în lectură. În ultima perioadă nu am mai citit atât de mult pe cât mi-aș fi dorit și nici că-mi puteam imagina un mod mai frumos de a-mi petrece vacanța. Iar în seara asta… Citește în continuare Laur, o altfel de carte despre Dumnezeu
De văzut în seara de Ajun: Fallen Angel
Nu ne-am mai auzit de câteva zile aici, pe blog. Timp în care nu am făcut mare lucru. Mi-am luat câteva zile libere și am reușit să termin 2 cărți care mă așteptau de ceva timp tăcute pe noptieră. Am împărțit cadouri, am mâncat puțin prea multe dulciuri, am împodobit bradul. Și, ca înainte de fiecare Crăciun, am… Citește în continuare De văzut în seara de Ajun: Fallen Angel
The Night Alive. Sau despre acea realitate nevăzută…
Am ales să-mi închei aventura teatrală pe 2017 acasă, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești. Așa că aseară am fost la The Night Alive, un spectacol care a avut premiera cu doar o lună în urmă și despre care nu știam foarte multe. Un spectacol bun, care mie mi-a plăcut... Ca să fiu sinceră, nu știu… Citește în continuare The Night Alive. Sau despre acea realitate nevăzută…
Despre fata care face muzică de ascultat cu sufletul
Nu știu dacă voi v-ați uitat aseară la Vocea României. A fost finala. Și a fost o fată în finală cu o voce incredibilă. Andrada. Fata cu pianul. Nu, n-a câștigat. Ceea ce mie mi se pare tare nedrept, chiar dacă sunt perfect conștientă că toate cele patru finaliste sunt foarte, foarte bune... Și azi am simțit nevoia să scriu… Citește în continuare Despre fata care face muzică de ascultat cu sufletul
De ce cred eu că TOC TOC e o comedie faină
E luni. A trecut de prânz și abia am ajuns la birou. A fost un weekend plin. Dar și frumos. Mai ales pentru că sâmbătă mi-am făcut drum în București doar ca să merg la teatru. Voiam de ceva timp să văd TOC TOC, așa că am poposit la Teatrul Avangardia. Au fost trei spectacole aflate pe lista mea cu… Citește în continuare De ce cred eu că TOC TOC e o comedie faină
Flamenco și praf de stele
Am avut o săptămână puțin mai bizară la birou, dar asta nu înseamnă că nu mi-am rezervat totuși timp pentru dependența mea de frumos. Și chiar dacă am rămas puțin în urmă cu scrisul (fapt pentru care îmi cer iertare!), chiar am ce povesti. Pentru că s-au întâmplat multe lucruri cel puțin fenomenale zilele trecute. Dar să începem cu… Citește în continuare Flamenco și praf de stele
Lettice și Leușteanul. O nebunie de spectacol…
Iar am fost la teatru. E luni seară, plouă torențial de ore bune și am avut o zi nu tocmai simplă. Dar am rămas în București, pentru că voiam neapărat să văd Lettice & Leușteanul. Nu am reușit să ajung aseară, la premieră. Dar astăzi nici vântul, nici ploaia și nici problemele de peste zi… Citește în continuare Lettice și Leușteanul. O nebunie de spectacol…
Un weekend plin de… „Bârfe, zvonuri și minciuni”
Eu nu sunt o persoană matinală. Deloc. Dar ieri cred că a fost prima dată când am programat din proprie inițiativă o întâlnire înainte de prânz. Fiind, desigur, perfect conștientă că e weekend și că trebuie să mă trezesc la șase dimineața pentru a ajunge la timp în București cu trenul. Și asta pentru că la… Citește în continuare Un weekend plin de… „Bârfe, zvonuri și minciuni”
O căsnicie liniștită. Adică încă o comedie de revăzut!
Eu nu sunt superstițioasă din fire, dar am totuși un mic ritual. Marțea îmi rezerv mereu ceva mai mult timp pentru mine. Timp în care aleg mereu să fac ceva special, care să-mi bucure sufletul și să alunge orice umbră de ceas rău. Și deseori asta înseamnă teatru. Exact ca aseară, când am avut onoarea să… Citește în continuare O căsnicie liniștită. Adică încă o comedie de revăzut!
Iarna lui Fosse, anotimp al încercărilor emoționale
Aseară mi-am ieșit puțin din zona de confort și am fost să văd Iarna. Nu am fost niciodată foarte atrasă de elementele abstracte în artă, mai ales în teatru. Însă cele două nume grele din distribuția spectacolului de la Nottara - Catrinel Dumitrescu și Andi Vasluianu - mi-au atras atenția și mi-am spus că, poate… Citește în continuare Iarna lui Fosse, anotimp al încercărilor emoționale
O mie de motive, un spectacol de trecut pe lista cu lucruri „mici” care dau sens vieții
Doar ce-am venit de la teatru. Am fost la O mie de motive, un spectacol pe care destinul a conspirat să nu îl văd în cadrul FNT. Probabil pentru a mă bucura de el acasă, în cea de-a 3-a zi a Festivalului de Teatru Toma Caragiu de la Ploiești... Și, fără doar și poate, unul… Citește în continuare O mie de motive, un spectacol de trecut pe lista cu lucruri „mici” care dau sens vieții
Cei doi domni perfecți din „Nimeni nu-i perfect”
Aseară am trecut iar pe la teatru. Nu mai mersesem de sâmbăta trecută (când am revăzut My Fair Lady, despre care v-am mai povestit aici) și deja îmi era dor de-o piesă faină. Așa că mi-am început săptămâna cu Nimeni nu-i perfect. Și vreau să vă spun că a fost... ei bine, perfect. Internetul spune despre… Citește în continuare Cei doi domni perfecți din „Nimeni nu-i perfect”
All Inclusive, comedia cu absolut tot ce trebuie
Am auzit că buzoienii sunt niște oameni foarte norocoși. Pentru că săptămâna viitoare se joacă All Inclusive la ei în oraș. Și am auzit și că spectacolul e sold out, ceea ce mă bucură enorm. Pentru că e o comedie foarte, foarte tare pe care e mai mult decât păcat să n-o vezi măcar o dată. Eu am fost la All… Citește în continuare All Inclusive, comedia cu absolut tot ce trebuie
Cum a fost la Un bărbat pentru Sara? Genial!
Astăzi se joacă din nou la Ploiești, la cererea publicului, o comedie foarte faină despre care se spune că ar fi "dusă cu capul". Da, mă refer la Un bărbat pentru Sara 🙂 Și tocmai mi-am amintit că nu v-am povestit cum a fost acum 2 săptămâni, când am avut și eu norocul să mă aflu… Citește în continuare Cum a fost la Un bărbat pentru Sara? Genial!
Cinci motive pentru care trebuie să vezi OCTAV
Pentru mine nicio după amiază de duminică nu e la fel fără un film bun. Iar duminica ce tocmai a trecut m-a găsit - pentru a doua oară într-o săptămână, după foarte mult timp - la cinema. De această dată, am mers la OCTAV. Am simțit că mă voi îndrăgosti de acest film de când am… Citește în continuare Cinci motive pentru care trebuie să vezi OCTAV
De văzut în weekend: Breaking News. Filmul, evident!
Am fost aseară la film. Breaking News e deja în cinematografe de o săptămână și era cazul să nu mai amân. Nu, nu mă consider cinefilă. Și, recunosc, n-am văzut foarte multe filme românești în ultimul timp. Dar am văzut trailer-ul și ceva mi-a spus că povestea asta e altfel și că Breaking News e… Citește în continuare De văzut în weekend: Breaking News. Filmul, evident!
My Fair Lady strălucește în cea de-a treia stagiune pe scena ploieșteană
Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt fascinată de musical-uri de când mă știu. Indiferent că vorbim de teatru sau de film, energia pe care o transmite un musical bun nu este una obișnuită și asta face ca pentru câteva ore spectatorul să uite de banalul cotidian și să se lase învăluit de magie.… Citește în continuare My Fair Lady strălucește în cea de-a treia stagiune pe scena ploieșteană
Cultural.21 