Și iată că a trecut și ultimul spectacol din agenda mea teatrală de mai. Aseară s-a jucat Amanta la Ploiești, așa că am dat și eu o fugă până acasă și i-am dus pe-ai mei la teatru… Și-a fost fain la teatru. Foarte fain! Și dacă voi încă nu ați văzut comedia asta, eu chiar nu știu ce mai așteptați…

La fel cum nu știu nici cu ce să încep a vă povesti. Pentru că e greu de spus ce mi-a plăcut cel mai mult și mai mult la spectacolul de aseară… Amanta aduce în atenția publicului un text foarte mișto. Și foarte actual, dacă mă întrebați pe mine. Poate chiar mai actual decât pe vremea când a fost scris?!? Un text care mie îmi place mult. Și care eu cred că merită să fie descoperit și redescoperit. Un text de care e chiar nevoie. Fiindcă dincolo de umorul efervescent, vine și cu morală. Exact așa cum îi șade bine unei comedii bune, nu-i așa? Și nu, n-am să vă spun care-i mai exact morala… Vă las să descoperiți voi singuri, la teatru. Vă spun doar că după ce-o să ieșiți din sală s-ar putea să vă puneți câteva întrebări. Despre dragoste. Și relații. Și (in)fidelitate. Despre gelozie și propuneri indecente. Despre ce-ați face voi în locul lor…. Despre riscuri și beneficii în amor, dacă pot spune așa 😀

Și v-am spus deja că se râde mult la Amanta, nu? Da, chiar se râde mult. Pentru că textul de care vorbeam mai devreme e, indubitabil, unul foarte ofertant. Mai ales pentru cinci actori înzestrați de la Dumnezeu cu har pentru comedie în stare pură. Personajele trăsnite – și totuși atât, dar atât de reale! – născocite cu talent de A.D.Hertz prind viață într-un mare fel. Cinci măști care chiar obligă purtate cu mult, mult, mult talent de către cinci oameni frumoși care timp de aproape două ore împărtășesc o părticică din sufletul lor cu noi – cu publicul avid de comedie frumoasă în griul cotidian – și ne fac să uităm de toate grijile din univers. Și cărora pe mine mă doare, ca de fiecare dată, că nu le putem oferi în schimb decât aplauze…

Magda Catone intră cu aplomb, de cum se ridică cortina, în pielea Didinei, femeia înșelată și al naibii de cicălitoare, care n-ar spune la rândul ei nu unei propuneri mai puțin morale. Ovidiu Cuncea se transformă în misteriosul domn Bungrăzescu din Pitești și încurcă pe toată lumea. Și o face cu pricepere parcă matematică. Armand Calotă e absolut fabulos în rolul lui Emil, avocatul elegant care aleargă după două femei în același timp. Și da, am lăsat la urmă două nume care da, după cum bănuiți sunt motivul principal pentru care am ținut morțiș să ajung aseară la Amanta. Căci după cum vedeți, oricât de mult aș încerca eu să-mi exersez aptitudinile de spectator obiectiv, tot în zadar… Olga, amanta infidelă pe care o creionează Ileana Olteanu cu o dezinvoltură pe care doar actorii cei mai pricepuți și-o permit, e pur și simplu cuceritoare. Și nu cred că a fost cineva în sală care să nu remarce asta. Iar despre dl. Matei Pintenaru, ce-aș putea eu să vă spun? Întruchiparea perfectă a acelei rude prezente pe undeva prin orice familie, excentricul complet sărit de fix, dar pe care nu te poți abține să nu-l iubești. Și dacă înainte mai aveam vreun dubiu, după ce l-am privit pe Gavril Pătru asumându-și rolul cu o evidentă sclipire de geniu și cu energia-i caracteristică – pe care eu chiar nu știu unde o tot găsește un actor care oferă atât de mult publicului aproape seară de seară – Matei a devenit de departe personajul meu preferat.

Și iată că iar s-a făcut târziu și iar am scris o groază… Și e probabil vremea să închei pledoaria mea stângace pentru această amantă perfectă… N-am să o fac însă înainte de a vă mai spune încă o dată să mergeți și să vedeți comedia asta 🙂 Să vă bucurați de teatru. Teatru frumos, făcut cu suflet. Actori unul și unul, complici într-o poveste nebun de bună. Decor fain și costume pe măsură… Replici de un umor atent studiat. Încurcături amoroase. Totul într-un ritm electrizant… Ce altceva ne-am putea dori mai mult?