Amanta perfectă ;)

Și iată că a trecut și ultimul spectacol din agenda mea teatrală de mai. Aseară s-a jucat Amanta la Ploiești, așa că am dat și eu o fugă până acasă și i-am dus pe-ai mei la teatru… Și-a fost fain la teatru. Foarte fain! Și dacă voi încă nu ați văzut comedia asta, eu chiar nu știu ce mai așteptați…

La fel cum nu știu nici cu ce să încep a vă povesti. Pentru că e greu de spus ce mi-a plăcut cel mai mult și mai mult la spectacolul de aseară… Amanta aduce în atenția publicului un text foarte mișto. Și foarte actual, dacă mă întrebați pe mine. Poate chiar mai actual decât pe vremea când a fost scris?!? Un text care mie îmi place mult. Și care eu cred că merită să fie descoperit și redescoperit. Un text de care e chiar nevoie. Fiindcă dincolo de umorul efervescent, vine și cu morală. Exact așa cum îi șade bine unei comedii bune, nu-i așa? Și nu, n-am să vă spun care-i mai exact morala… Vă las să descoperiți voi singuri, la teatru. Vă spun doar că după ce-o să ieșiți din sală s-ar putea să vă puneți câteva întrebări. Despre dragoste. Și relații. Și (in)fidelitate. Despre gelozie și propuneri indecente. Despre ce-ați face voi în locul lor…. Despre riscuri și beneficii în amor, dacă pot spune așa 😀

Și v-am spus deja că se râde mult la Amanta, nu? Da, chiar se râde mult. Pentru că textul de care vorbeam mai devreme e, indubitabil, unul foarte ofertant. Mai ales pentru cinci actori înzestrați de la Dumnezeu cu har pentru comedie în stare pură. Personajele trăsnite – și totuși atât, dar atât de reale! – născocite cu talent de A.D.Hertz prind viață într-un mare fel. Cinci măști care chiar obligă purtate cu mult, mult, mult talent de către cinci oameni frumoși care timp de aproape două ore împărtășesc o părticică din sufletul lor cu noi – cu publicul avid de comedie frumoasă în griul cotidian – și ne fac să uităm de toate grijile din univers. Și cărora pe mine mă doare, ca de fiecare dată, că nu le putem oferi în schimb decât aplauze…

Magda Catone intră cu aplomb, de cum se ridică cortina, în pielea Didinei, femeia înșelată și al naibii de cicălitoare, care n-ar spune la rândul ei nu unei propuneri mai puțin morale. Ovidiu Cuncea se transformă în misteriosul domn Bungrăzescu din Pitești și încurcă pe toată lumea. Și o face cu pricepere parcă matematică. Armand Calotă e absolut fabulos în rolul lui Emil, avocatul elegant care aleargă după două femei în același timp. Și da, am lăsat la urmă două nume care da, după cum bănuiți sunt motivul principal pentru care am ținut morțiș să ajung aseară la Amanta. Căci după cum vedeți, oricât de mult aș încerca eu să-mi exersez aptitudinile de spectator obiectiv, tot în zadar… Olga, amanta infidelă – da, am asociat termenii așa intenţionat 😉 – pe care o creionează Ileana Olteanu cu o dezinvoltură pe care doar actorii cei mai pricepuți și-o permit, e pur și simplu cuceritoare. Și nu cred că a fost cineva în sală care să nu remarce asta. Iar despre dl. Matei Pintenaru, ce-aș putea eu să vă spun? Întruchiparea perfectă a acelei rude prezente pe undeva prin orice familie, excentricul complet sărit de pe fix, dar pe care nu te poți abține să nu-l iubești. Și dacă înainte mai aveam vreun dubiu, după ce l-am privit pe Gavril Pătru asumându-și rolul cu o evidentă sclipire de geniu și cu energia-i caracteristică – pe care eu chiar nu știu unde o tot găsește un actor care oferă atât de mult publicului aproape seară de seară – Matei a devenit de departe personajul meu preferat.

Și iată că iar s-a făcut târziu și iar am scris o groază… Și e probabil vremea să închei pledoaria mea stângace pentru această amantă perfectă… N-am să o fac însă înainte de a vă mai spune încă o dată să mergeți și să vedeți comedia asta 🙂 Să vă bucurați de teatru. Teatru frumos, făcut cu suflet. Actori unul și unul, complici într-o poveste nebun de bună. Decor fain și costume pe măsură… Replici de un umor atent studiat. Încurcături amoroase. Totul într-un ritm electrizant… Ce altceva ne-am putea dori mai mult?

Later edit (13.09.2018): Am fost iar la Amanta zilele trecute. Fiindcă e unul dintre acele spectacole pe care regret nespus că nu le-am descoperit mai devreme. O comedie mișto, pe care vă mai spun o dată că e musai să o vedeți 😉 Dar la care, trebuie să recunosc, mă enervează teribil un singur lucru: distribuția dublă! Nu, eu chiar nu pot să sufăr spectacolele cu distribuție dublă… Știu că nu prea există alternative atunci când e vorba de actori implicați în mult prea multe alte proiecte, dar tot nu pot să le sufăr… Pentru că da, sunt și eu spectator subiectiv – cu simpatiile (și uneori antipatiile) de rigoare – și chiar nu-mi place să merg la teatru fără să știu cine va urca pe scenă… Și da, mai trebuie să recunosc ceva. Nu cred că aș fi mers de astă dată la teatru dacă n-aș fi greșit eu niște calcule, conform cărora luni ar fi trebuit să joace Gavril Pătru, și nu Dorin Andone. Dar de, eu am făcut științe sociale și nu prea le am cu matematica… Și n-am de ce să mint. M-am prins de faptul că greșisem „socoteala” cu câteva minute înainte să se stingă lumina în sală. Am zărit eu ceva mișcare în spate și mi s-a părut că-l recunosc pe Dorin Andone. Care, by the way, nu-mi e deloc anticpatic și pe care eu îl consider de fel un actor foarte bun. Și da, m-am ofticat puțin. Puțin mai mult. Pentru că după ce l-am văzut pe Gavril Pătru în rolul lui Matei mi se părea prea greu de crezut că mai poate atinge cineva o asemenea performanță actoricească pe scenă. Și încă mi se pare! Și nu cred că o să mă răzgândesc curând… Doar că am simțit totuși datoria de a face – poate pentru prima dată? – o „adăugire” obiectivă la ceea ce scrisesem deja după spectacolul din mai, de la Ploiești. Și Dorin Andone face un rol foarte bun în Amanta și e imposibil să nu se facă iubit de public! Se întrece parcă pe sine și arată publicului latura sa ludică și nonconformistă într-un rol comic pe cât de savuros, pe atât de complicat. Un personaj ofertant, dar și solicitant pe care-l conturează cu multă responsabilitate 🙂 Da, mie tot celălalt Matei îmi place mai mult. Cu energia aia nebună, cu dezinvoltura pe care doar cei mai buni dintre actori și-o permit, cu privirea aia în care-și fac loc toate emoțiile din univers, cu bucuria vădită de a (se) juca și cu tot ce mai aduce Gavril Pătru cu sine pe scenă. Și abia aștept să-l revăd în comedia asta!!! Dar asta nu înseamnă că nu m-am bucurat din plin și de cea de-a doua versiune a celui mai simpatic dintre personajele creionate de A.D.Hertz. Și vă mai spun o dată. Mergeți la spectacol, că altfel ne supărăm!

Încă un later edit (26.11.2018): Iar am fost la Amanta. Și-n apărarea mea e doar a patra oară 🙂 În seara asta s-a jucat din nou la mine acasă, la Ploiești, și am venit special ca să-i văd pe oamenii ăștia… Și mi-am adus aminte de ce m-am îndrăgostit eu de comedia asta. Pentru că are umor din ăla mișto. Și culoare. Și efervescență. Are un vibe fain, cum s-ar spune. Și spune o poveste, într-un prezent în care teatrul nu mai face prea des asta. Și te face să uiți de toate grijile din lume pentru vreo două ore… Am râs, din nou. Mult. Și m-am bucurat iar de toată nebunia asta frumoasă pe care o aduc acești cinci magnifici în fața publicului. Și iar m-am mirat ca un copil de cât de bine poate să le iasă totul! Au jucat și s-au jucat demențial. S-au bucurat de spectacol la fel de mult ca noi, cei din sală, și asta s-a văzut. Și am simțit iar nevoia unui later edit pentru că în seara asta am văzut-o pentru prima dată pe Monica Davidescu în rolul Didinei. Și mi-a plăcut mult de tot ce-am văzut. Am văzut energie. Multă energie. Am recunoscut forța și eleganța cu care pășește ea mereu pe scenă și mi-a plăcut felul în care a ales să-i împrumute asta personajului ei. Care nu-i neapărat unul ușor de conturat. Și am văzut naturalețe și dinamism. Și am simțit o complicitate frumoasă cu colegii de scenă. Și mi-am dat seama încă o dată ce înseamnă o actriță completă 🙂 Mulțumesc – de data asta pentru comedie – Monica!