Am ajuns zilele trecute, după vreo trei încercări, la O noapte furtunoasă. Deși trebuie să fiu sinceră, am mers cu ceva dubii la Sala Dalles marți seară. Din pricina unei alte nopți furtunoase în care jucau doi dintre actorii mei preferați și pe care am văzut-o eu mai demult, tot în regia Teodorei Câmpineanu. Un spectacol genial, care mie mi-a plăcut enorm și cu care voi compara probabil fiecare montare a acestui text.

Dar am să încerc să fiu câtuși de puțin obiectivă pentru câteva minute și să vă povestesc acum despre spectacolul de marți de la Dalles fără să mă mai gândesc prea mult la celălalt… N-a fost rău deloc ce-am văzut acolo. O comedie de moravuri „tradițională” pe care oricât de bine am cunoaște-o, o redescoperim mereu cu drag. Un Caragiale indemodabil, pus în scenă temeinic. Mi-a plăcut să găsesc cortina trasă la intrarea în sală. Nu știu de ce, dar pe mine mă fascinează treaba asta cu cortina trasă… E ca un fel de element magic, care mă face să aștept și cu mai multă nerăbdare momentul în care va începe spectacolul 🙂 Și m-am bucurat să văd fidelitate față de un text care chiar n-are nevoie de niciun artificiu modern pentru a-și păstra actualitatea. La fel cum m-am bucurat să descopăr, după ridicarea cortinei, un decor care să mă ducă imediat cu gândul la lumea lui Caragiale și la vremurile în care a fost scrisă comedia asta. Fiindcă orice ar spune unii sau alții, eu cred că încă mai avem nevoie de teatru clasic în toată vâltoarea contemporană…

Am văzut ritm, am văzut energie, am văzut atenție la detalii. Și m-am bucurat mai ales de jocul a doi actori frumoși și plini de vervă. Don’t get me wrong, toți au fost buni. Doar că sunt și eu un spectator ca toți ceilalți și mi-e foarte greu să nu am la fiecare spectacol preferații mei… Mi-a plăcut felul în care o conturează Crina Matei pe Veta. Frumoasă, îndrăgostită până peste cap, aprigă, elegantă și parcă ușor vicleană. Delicioasă! Și mi-a plăcut mult de Răzvan Ilie. Un Chiriac carismatic și pasional, adus în fața publicului cu mare pricepere. Da, a fost prima dată când l-am întâlnit eu pe Răzvan pe scenă. Dar abia aștept să-l revăd 🙂

Dar e târziu și ar cam trebui să plec la teatru. Și n-aș vrea să mă întind la vorbă și să vă plictisesc, când ceea ce vreau să spun e foarte simplu… O noapte furtunoasă e un spectacol fain. O comedie dintre cele cu echilibru frumos între haz și morală, la care poți merge cu oricine atunci când ai chef de două ore de teatru și voie bună…