De văzut cu piticii din dotare: „Prâslea cel voinic și merele de aur”

Zilele trecute am dat puțin în mintea copiilor și am fost până la Teatrul Excelsior să arunc și eu un ochi la Prâslea cel voinic și merele de aur. Nu, copii n-am și nici de împrumut n-am găsit. Așa că m-am dus singură… Și mi-am amintit de copilărie. Și de poveștile frumoase de altă dată. Și cred că tare bine mi-a prins!

Dacă aveți copii, eu zic să mergeți la teatru și să vă bucurați împreună de basmul care prinde viață pe scenă. Fiindcă Prâslea cel voinic și merele de aur e un spectacol frumos, care cu siguranță-i va atrage pe pitici în vraja sa… Un spectacol plin de culoare, care păstrează neschimbat mesajul poveștii. Și eu cred că cei mici au azi nevoie de povești – și de teatru, deopotrivă – mai mult ca niciodată. Într-o lume care pare să fii uitat ce e bine și ce-i rău și care e parcă tot mai aproape de a-și pierde simțul valorilor adevărate, basmele de odinioară sunt de neprețuit. Pentru că basmele de odinioară au atâtea să-i învețe pe copiii de acum. Și poate chiar și pe ai lor părinți…

Fiecare poveste cu prinți, prințese și zmei neînduplecați nu e decât o metaforă. Un joc al vorbelor cu tâlc și al simbolurilor. Fiecare basm, fie el într-o carte sau pe o scenă de teatru – vine să-i învețe pe copii câte ceva despre curaj, încredere și iubire. Despre ce-i cu adevărat important în viață. Despre familie. Despre onestitate și camaraderie… Iar Prâslea cel voinic și merele de aur nu face nicio excepție. Și trebuie să recunosc, felul în care povestea asta e spusă de actori m-a surprins. Mi-a plăcut să descopăr toată înțelepciunea populară strecurată printre replici. Mi-a plăcut să văd atenție la câteva elemente cheie. Mi-a plăcut să văd o familie regală foarte normală, cu bunele și relele oricărei familii… Mi-a plăcut detaliul corbului-înger păzitor, care dacă mă întrebați pe mine e o lecție neprețuită despre credință nu doar pentru piticii din sală, ci și pentru cei mai mari… Și mi-a plăcut să descopăr un Prâslea foarte simpatic, și mai ales uman. Curajos, loial și al naibii de isteț. Însă nu neapărat neînfricat. Un erou puternic și îndrăzneț – jucat mișto rău de tot de către Radu Micu! – dar care nu lasă impresia copiilor că în viață e obligatoriu să nu te temi de nimic, ci îi învață că totul ține mai degrabă de cum alegi să înfrunți problemele. Și nu doar că binele învinge răul, ci și că depinde de fiecare dintre noi să facem să fie ceva mai puțin rău în lume 🙂

Dar n-aș vrea să mă întind iar la vorbă. Fiindcă, așa cum ne învață și povestea, vorba lungă, sărăcia omului… Ideea e că Prâslea cel voinic și merele de aur e un spectacol fain pentru cei mai mici dintre spectatori. Și-ar fi păcat să nu mergeți cu cei mici la teatru… Ar fi păcat să nu le oferiți în dar magia asta a poveștilor. Și șansa minunată de a se îndrăgosti de teatru…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.