Vă spuneam ceva mai devreme pe Facebook că azi am fost la My Fair Lady pentru a treia oară. Pentru că nu e doar un spectacol foarte mișto și foarte drag mie, ci e și unul dintre cele mai faine musical-uri pe care eu le-am văzut. Știu, sunt subiectivă. E vorba de teatrul de la mine de acasă și de un Profesor Higgins jucat de unul dintre actorii cei mai dragi mie. Dar chiar e fain spectacolul! Nu știu dacă vă mai amintiți, dar eu v-am mai povestit despre My Fair Lady aici pe blog, chiar la începuturi. Ei bine, în seara asta aș vrea să vă povestesc din nou câte ceva… Mai exact, câte ceva despre minunăția de fată care mie mi se pare pur și simplu strălucitoare în rolul Elizei Doolitle 🙂

Pe Călina Epuran am descoperit-o în toamnă, când am mers prima dată la My Fair Lady. Și nu știu cum să spun, dar mi-a plăcut mult de tot ce face ea pe scenă. Și deși încă nu am reușit să o văd în niciun alt spectacol, sunt sigură că pune la fel de mult suflet în orice rol și că abordează fiecare partitură cu aceeași dezinvoltură. Măiestria de care dă dovadă Călina în musical-ul de pe scena teatrului ploieștean – într-un rol deloc simplu! – nu e de trecut cu vederea. Călina e o actriță cum nu se poate mai completă. Cântă. Și cântă bine de tot. Dansează. Și își intră în rol cu o exuberanță aproape incredibilă… Strălucește, și o face fără să se străduiască vreun moment. Are ceva aparte fata asta. Se vede cu ochiul liber cât de mult iubește ceea ce face și nu încape niciun dubiu că a fost făcută pentru meseria asta binecuvântată. Are har. Și știe, fără doar și poate, să fie o adevărată lady pe scenă…

Are o vibrație extrem de pozitivă. O eleganță izbitoare. O căldură dulce în privire. Și o prospețime de invidiat în joc. E tânără. Foarte tânără chiar. Dar în opinia mea umilă de spectator fără vreo patalama în domeniu, Călina Epuran e deja una dintre acele actrițe care merită toată admirația și tot respectul publicului pe care îl cucerește cu energia ei incredibilă. E frumoasă și e talentată. Și are curaj. Doamne, cât curaj! Fiindcă nu are cum să fie prea ușor să împarți scena cu un actor de geniu cum este Silviu Biriș și să devii cât ai clipi o forță a naturii de aceeași intensitate cu el. Da, am parafrazat puțin textul piesei aici 😉 Ori Călina e impecabilă. Sau cel puțin așa se vede din sală. Nu e nimic de începător în felul în care-i dă ea viață elevei îndărătnice a Profesorului Higgins. Din contră. Totul e construit cu atenție. Cu migală. Și cu multă dăruire.

Nu cred că e deloc simplu să-ți asumi responsabilitatea unui personaj pe cât de fascinant, pe atât de complex. Și totuși Eliza Doolitle prinde viață ca prin magie în interpretarea perfectă și atât de matură a acestui copil frumos, care pășește pe scenă cu atâta naturalețe și siguranță încât ai crede că musical-ul ăsta a fost scris doar pentru ea. Iar noi, spectatorii, nu putem decât să ne bucurăm de un asemenea regal actoricesc pe care ni-l oferă Călina, alături de la fel de efervescentul ei partner in crime numit Silviu Biriș și de ai lor colegi de scenă. Și să ne înclinăm în fața lor pentru toată bucuria pe care o oferă sufletului nostru!