comedie · TEATRU

Din înțelepciunea omului care a văzut moartea…

Am văzut aproape toate spectacolele din repertoriul curent al Naționalului. Printre cele la care încă nebifate pe lista mea de spectator, rămăsese însă Omul care a văzut moartea. Pe care-mi doream să-l văd. Fiindcă e cu Lari Giorgescu și mie îmi place cum joacă Lari. Și iată că s-a nimerit să se joace într-o zi… Citește în continuare Din înțelepciunea omului care a văzut moartea…

comedie · drama · TEATRU

Vizita bătrânei doamne. Și adevăr și provocare…

Vineri a fost cea dintâi zi de teatru din an. Și nici nu vă închipuiți cu câtă bucurie am revăzut Allegro, ma non troppo 😉 Apoi ieri am reușit să ajung și eu în sfârșit la Vizita bătrânei doamne de la TNB... Mai văzusem ceva din spectacol acum ceva timp, însă de astă dată l-am descoperit de la un capăt la celălalt și cred… Citește în continuare Vizita bătrânei doamne. Și adevăr și provocare…

comedie · TEATRU

Două loturi. Caragiale. Actual. Și… viceversa!

După vreo trei încercări, am ajuns și eu în sfârșit la Două loturi. Și cred că e cazul să vă povestesc și vouă cum a fost... Fiindcă oricât de circumspectă aș fi pornit eu ieri spre teatru - știind că aveam să fiu martoră la un Caragiale un pic mai altfel despre care se spun multe și știindu-mă destul de pretențioasă… Citește în continuare Două loturi. Caragiale. Actual. Și… viceversa!

TEATRU

Mult așteptata revenire a „Idolului” :)

După un scurt moment de pauză, Idolul și Ion Anapoda s-a întors miercuri seară pe scena Teatrului Național. Cu același farmec discret al vremurilor demult apuse și cu același succes la public... Spectacolul ăsta se joacă de aproape 13 ani. Dar nu prea-și arată vârsta. Ba chiar, se prea poate să întinerească... Eu am văzut Idolul… Citește în continuare Mult așteptata revenire a „Idolului” 🙂

TEATRU

Umbre. Despre oamenii buni cărora li se întâmplă lucruri rele…

Am vrut să văd Umbre încă de toamna trecută, de când s-a jucat în festival la Ploiești. N-am reușit, fiindcă era deja sold out. Am văzut apoi spectacolul în primăvară, la TNB. Nu, nu v-am povestit nimic atunci pe blog. Fiindcă aveam ceva sentimente contradictorii care m-au urmărit o vreme... Și-am vrut să mai văd… Citește în continuare Umbre. Despre oamenii buni cărora li se întâmplă lucruri rele…

TEATRU

Livada de vișini și a ei poveste complicată…

Am fost duminică seară la Livada de vișini de la Național... Auzisem și citisem multe despre spectacolul ăsta. Și de bine și de rău... Și am mers la teatru cu o oarecare reticență, recunosc... Am vrut să văd spectacolul încă de la premieră din două motive. Pentru că mie-mi place Cehov. Și pentru că sunt… Citește în continuare Livada de vișini și a ei poveste complicată…

TEATRU

Și ce dor mi-a fost de „Bârfe, zvonuri și minciuni”…

Doar ce-am venit de la teatru. Am fost la Bârfe, zvonuri și minciuni. Cum era să nu mă duc, când spectacolul ăsta - care se întâmplă să aibă pentru mine o însemnătate foarte specială - se joacă atât de rar... Și trecuse mult timp de când l-am văzut ultima dată. Și-mi era atât de dor să-l revăd! Eu v-am mai povestit aici… Citește în continuare Și ce dor mi-a fost de „Bârfe, zvonuri și minciuni”…

TEATRU

Eu pe ei i-am aplaudat duminică, la final de „Toți fiii mei”…

De două zile încerc să vin cu o introducere coerentă pentru articolul ăsta și pare că mi-s iar în pană de inspirație... Nu știu dacă de vină e luna plină sau faptul că în ultimul timp dorm și mai puțin decât de obicei, însă îmi găsesc destul de greu cuvintele... Așa că mai bine trec direct la subiect, fiindcă vreau… Citește în continuare Eu pe ei i-am aplaudat duminică, la final de „Toți fiii mei”…

TEATRU

Și s-a iscat „Furtuna” la Național…

Săptămâna trecută a fost una bună! Fiindcă a început și s-a încheiat cu teatru. Mai întâi am revăzut două spectacole dragi mie - Amanta luni și Allegro, ma non troppo vineri- apoi duminică am ajuns și eu într-un sfârșit la Furtuna... Cum a fost? Ei bine, let me tell you about it 🙂 O să fiu sinceră.… Citește în continuare Și s-a iscat „Furtuna” la Național…

TEATRU

Două pe față, două pe dos. Despre tot felul de relații deșirate…

Weekend-ul a ajuns la final... Ba chiar a început deja o nouă săptămână...  Și nici nu mi-am dat seama când s-a întâmplat asta... Și nici n-am apucat să vă povestesc despre cum a fost vineri la teatru... Da, iar am fost la teatru. Și da, m-a cam prins furtuna pe drum. Dar auzisem că finalul… Citește în continuare Două pe față, două pe dos. Despre tot felul de relații deșirate…

TEATRU

Memoria apei. Lecția de psihologie de la Național…

Dacă în ultima perioadă am tot revăzut spectacole dragi mie pe care le cunosc deja foarte bine, ieri am ales să descopăr Memoria apei. O dramă la care demult voiam să ajung și de la care am plecat cu lacrimi în ochi... Un spectacol despre care chiar nu știam mare lucru și la care am… Citește în continuare Memoria apei. Lecția de psihologie de la Național…

TEATRU

Pentru că mai aveam câte ceva să vă povestesc despre „Allegro, ma non troppo”…

Aseară s-a jucat Allegro, ma non troppo la Sala Mare. Și-am fost și eu în sală, evident. Deși inițial nu aveam de gând să merg, fiindcă aveam deja bilet pentru joi și-am zis să nu creadă oamenii ăștia că-i urmăresc... Dar până la urmă planurile mele s-au dat peste cap de mai multe ori și… Citește în continuare Pentru că mai aveam câte ceva să vă povestesc despre „Allegro, ma non troppo”…

TEATRU

Înșir’te mărgărite. Sau despre basmul care prinde viață…

Din septembrie și până acum - de când teatrul m-a salvat - am văzut 42 de spectacole. Multe dintre ele nu doar o dată. Ultimul dintre ele aseară, la TNB. Am ajuns în sfârșit și la Înșir'te mărgărite. Un spectacol despre care auzisem și citisem o groază de lucruri și pe care eram tot mai… Citește în continuare Înșir’te mărgărite. Sau despre basmul care prinde viață…

TEATRU

Anonimul venețian. Poveste cu un el și o ea…

Sunt câteva spectacole la care tot vreau să ajung și se nimeresc mereu tot în zile în care mi-e imposibil să o fac. Cam așa a fost și cu Anonimul venețian. Cel puțin până zilele trecute, când am reușit în sfârșit să văd această bijuterie de spectacol. Și nu, mie nu-mi place deloc Sala Atelier… Citește în continuare Anonimul venețian. Poveste cu un el și o ea…

TEATRU

Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…

Aseară nu aveam de gând să merg la teatru. Dar tot am mers până la urmă. Și-am văzut Toți fiii mei. Un spectacol la care, recunosc, ar fi trebuit să ajung mai demult. Un spectacol care m-a scos puțin din zona de confort, dar pe care simt că era cumva necesar să-l văd... Nu cunoșteam… Citește în continuare Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…

TEATRU

Vivien. Și cuvintele sunt de prisos…

De cum am aflat în toamnă de premieră, mi-am dorit să ajung și eu la Vivien Leigh: Ultima conferință de presă. Ba chiar mi-am mai luat bilet o dată, dar planurile mi-au fost date peste cap atunci. Aseară însă n-aș mai fi lipsit pentru nimic în lume... Am ajuns la teatru devreme, venind de la un alt spectacol… Citește în continuare Vivien. Și cuvintele sunt de prisos…

TEATRU

Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”

De cum am aflat că februarie aduce pe scena Teatrului Național Cursa de șoareci, am știut că vreau neapărat să văd acest spectacol. Un spectacol despre care ceva îmi spunea că va fi genial. Și trebuie să recunosc, intrasem puțin în panică, fiindcă nu părea să mai am vreo șansă să prind bilete... Apoi destinul… Citește în continuare Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”

TEATRU

Ce înseamnă să fii nebun din dragoste… de teatru

  O fi fost ieri ziua îndrăgostiților, dar eu aseară tot la teatru am fost. Tot singură, ca de obicei. Căci până la urmă și iubirea pentru teatru se cere celebrată, nu-i așa? 🙂 Și-am văzut Nebun din dragoste... Și da, a fost unul dintre acele spectacole care fac ele ce fac și reușesc să mă scoată puțin din zona mea de confort. Unul dintre acele… Citește în continuare Ce înseamnă să fii nebun din dragoste… de teatru

TEATRU

Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…

După cum vă povesteam ieri, sâmbătă a fost pură magie pentru mine. Și asta fiindcă am avut privilegiul de a vedea nu unul, ci două spectacole în aceeași zi. Două povești clasice, care m-au făcut să uit de toate grijile din lume. Dacă la matineu am descoperit cu încântare Allegro, ma non troppo (despre care v-am vorbit ieri, aici),… Citește în continuare Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…

TEATRU

Allegro, ma non troppo. Sau cum ar spune italianul… perfetto!

Ieri a fost o zi plină. Dar a fost o zi frumoasă, fiindcă a început și s-a încheiat cu teatru... Eu nu sunt prea matinală din fire. Pentru că de obicei seara fie pierd noțiunea timpului citind, fie scriu până târziu. Și asta înseamnă că merg la culcare mult după miezul nopții. Dar atunci când vine vorba despre teatru, mă… Citește în continuare Allegro, ma non troppo. Sau cum ar spune italianul… perfetto!

TEATRU

Un weekend plin de… „Bârfe, zvonuri și minciuni”

Eu nu sunt o persoană matinală. Deloc. Dar ieri cred că a fost prima dată când am programat din proprie inițiativă o întâlnire înainte de prânz. Fiind, desigur, perfect conștientă că e weekend și că trebuie să mă trezesc la șase dimineața pentru a ajunge la timp în București cu trenul. Și asta pentru că la… Citește în continuare Un weekend plin de… „Bârfe, zvonuri și minciuni”