Din înțelepciunea omului care a văzut moartea…

Am văzut aproape toate spectacolele din repertoriul curent al Naționalului. Printre cele la care încă nebifate pe lista mea de spectator, rămăsese însă Omul care a văzut moartea. Pe care-mi doream să-l văd. Fiindcă e cu Lari Giorgescu și mie îmi place cum joacă Lari. Și iată că s-a nimerit să se joace într-o zi la matineu spectacolul ăsta, ceea ce a fost la fix. Fiindcă altfel, toate reprezentațiile din stagiunea asta s-au suprapus cu câte vreo altă obligațiune personală ori profesională de pe agenda mea…

Așadar, am văzut pe final de stagiune Omul care a văzut moartea. Și trebuie să vă spun că nu e rău deloc spectacolul. Nu, pe mine nu mă atrage în mod deosebit textul. Dar asta nu înseamnă că nu o să recunosc o montare bună. First and foremost, e jucat bine spectacolul. Doamna Adela Mărculescu e super tare. Nici Florentina Țilea nu se lasă mai prejos. Elegant și foarte enervant – în sensul bun 🙂 – Marius Bodochi. Iar felul în care Lari Giorgescu jonglează cu personajul său e fantastic. Și e bună energia în spectacolul ăsta. Te prinde și pe tine în poveste… E bun ritmul. E fain decorul. Și sunt buni ei, actorii. Da, știu că am mai zis asta. Dar ce vină am eu că am picat în mrejele vagabondului ăstuia care, alături de ai săi colegi, câștigă atât de lesne inimile spectatorilor?!? 😀

Iar învățăturile pe care le avem de tras din tot ceea ce vedem pe scenă nu sunt chiar de ignorat. În primul rând Omul care a văzut moartea ne învață câte ceva despre noi, ca oameni. Despre cât de ușor judecăm după aparențe. Despre cât de ușor refuzăm să ascultăm povestea celuilalt, fiind prea preocupați de noi. Despre cât importanță dăm unor lucruri care chiar nu contează. E un spectacol înțelept aș spune. O poveste amuzantă, dar izbitor de realistă, ce vorbește, printre altele, despre moravuri politice. Ale vremurilor de atunci și ale vremurilor de acum… O poveste curată, cu morală, cu personaje simpatice, cu intrigă bună și cu happy end. Pe care dacă n-ați văzut-o până acum, n-ar fi o idee rea să o treceți pe lista cu spectacole de văzut 🙂