drama · TEATRU

Să vă mai povestesc o dată despre „Class”…?

Cu tot dragul din lume! Căci aș putea vorbi la nesfârșit despre spectacolul ăsta de la Național, de care m-am îndrăgostit pe nesimțite... De câte ori am fost la Class? N-aș știi să vă spun... Numărați voi de câte ori s-a jucat de la premiera din aprilie și până acum și scădeți una bucată reprezentație… Citește în continuare Să vă mai povestesc o dată despre „Class”…?

TEATRU

Și-a fost Neguțătorul din Veneția…

Mă bucur ori de câte ori aud că se repetă pe undeva un spectacol nou. Și mă bucur ori de câte ori am ocazia să descopăr un spectacol chiar de la premieră. Așa cum s-a întâmplat și cu Neguțătorul din Veneția, care și-a făcut de curând o foarte frumoasă intrare în repertoriul Naționalului... Cred că… Citește în continuare Și-a fost Neguțătorul din Veneția…

drama · TEATRU

Frau Hess, grădinile ei și carnavalul unei prea dure realități…

Dacă ar fi să-mi iasă în cale peștișorul acela de aur din povești și să-mi dea dreptul la cele trei dorințe, una dintre ele ar fi să pot vedea cumva toate spectacolele regizate vreodată de Alexander Hausvater... Fiindcă pe mine felul în care face omul ăsta teatru mă fascinează peste măsură... Și fiindcă simt că… Citește în continuare Frau Hess, grădinile ei și carnavalul unei prea dure realități…

drama · TEATRU

Nu regret nimic. Oare chiar suntem suma faptelor noastre?

Nu, nu am o introducere prea coerentă pentru articolul ăsta... Încă mă bântuie spectacolul și încă mi-e greu să-mi găsesc cuvintele... Așa că am să trec, cu permisiunea voastră, direct la subiect. Am fost aseară la Nu regret nimic. Spectacol adus în FNT tocmai de la Satu Mare de către Trupa Harag György a Teatrului… Citește în continuare Nu regret nimic. Oare chiar suntem suma faptelor noastre?

drama · TEATRU

Vrăjitoarele din Salem. Mai de temut decât diavolul e doar omul…

Au jucat ai mei de la teatrul din Ploiești în Fest(in) pe Bulevard... A fost o zi lungă și abia mai stăteam în picioare când am ajuns la teatru... Da' nu puteam să nu mă duc... Fiindcă niciodată nu reușesc să văd spectacolul ăsta când se joacă acasă... Și nu știu cum să vă spun,… Citește în continuare Vrăjitoarele din Salem. Mai de temut decât diavolul e doar omul…

drama · TEATRU

Alcesta. E oare drept să trăiești fără cel iubit?

  În intimitatea deja familiară mie a Sălii Mici de la Unteatru, o scenă goală abundă în emoție și înțelepciune... O scenă pe care o legendă antică prinde viață și se transformă într-un spectacol atât de necesar în zilele noastre... Alcesta. Exact, tragedia lui Euripide. Prin ochii unei regizoare (n.r Zsuzsánna Kovács) cu a cărei… Citește în continuare Alcesta. E oare drept să trăiești fără cel iubit?

comedie · drama · TEATRU

La doi pași de Mullingar am șezut și-am plâns…

Urăsc sala mică de la Nottara. Nu, n-am nimic personal cu teatrul sau ceva de genul ăsta. Am doar o problemă cu anxietatea. Care, oricât de bine aș pretinde eu că o țin sub control, mă împinge în pragul unui atac de panică ori de câte ori trebuie să cobor într-un subsol... Mai ales într-unul… Citește în continuare La doi pași de Mullingar am șezut și-am plâns…

drama · OAMENI DE TEATRU · TEATRU

Când personajul întâlnește actorul potrivit…

Stăteam deunăzi în sală, fascinată a nu știu câta oară de Un tramvai numit dorință de parcă acum aș fi văzut pentru prima dată spectacolul cu care Teatrul Metropolis a ajuns marți seară în festival la Buzău... Pentru că atunci când ești nebun după teatru și (aproximativ) psiholog de meserie, așa ca mine, nu ai… Citește în continuare Când personajul întâlnește actorul potrivit…

drama · TEATRU

Balcanicele. Și mă înclin iar în fața domnului Hausvater

Am văzut acum câteva zile un spectacol de-al Teatrului Tony Bulandra din Târgoviște pe care-l vânam de o groază de vreme. Și care mi-a rămas întipărit pe retină. Și cred ca-i musai să vă povestesc despre el... Da, mi-a luat ceva să-mi găsesc cuvintele. Da, încă mă bântuie un pic ce-am văzut pe scenă... Da,… Citește în continuare Balcanicele. Și mă înclin iar în fața domnului Hausvater

drama · TEATRU

Class. Scurtă lecție despre noi…

  Trebuie să recunosc, eram puțin sceptică în ceea ce privește Class. Nici eu nu știu exact de ce... Dar chiar și așa, acum două săptămâni când s-au pus biletele în vânzare am alergat într-un suflet până la teatru ca să fiu sigură că mai prind un locșor. Și asta pentru că, așa cum v-am… Citește în continuare Class. Scurtă lecție despre noi…

drama · TEATRU

Păpușarul. Mă înclin!

Am revenit duminică într-un loc drag mie. La Teatrul Evreiesc. Pentru că voiam de mult să văd Păpușarul. Pentru că Alexander Hausvater este unul dintre regizorii mei preferați. Și spectacolul acesta mi-a amintit încă o dată de ce 🙂 Nu o să mă întind mult la vorbă, pentru că adevărul e că oricât aș încerca… Citește în continuare Păpușarul. Mă înclin!

drama · TEATRU

Ce-am învățat vizitând „Ţinutul din miezul verii”?

Am învățat că nimic nu doare mai tare decât sinceritatea față de tine însuți... Spectacolul ăsta m-a luat puțin pe nepregătite... Auzisem câte ceva despre el și voiam să-l văd de ceva timp. Și mă bucur că m-am nimerit și eu în sfârșit în sală. Da, m-a cam tulburat. Dar l-am simțit cumva necesar... Ținutul… Citește în continuare Ce-am învățat vizitând „Ţinutul din miezul verii”?

drama · TEATRU

De ce e cel puțin obligatoriu să vezi Kali Traš…

Auzisem vorbindu-se mult despre Kali Traš (Frica neagră) și voiam să văd și eu spectacolul... Și iată că marți l-am văzut. Și mi-a plăcut. Și-am plâns. Și cred că e cel puțin obligatoriu ca fiecare dintre noi să-l vadă... Pentru că Teatrul Evreiesc de Stat și Compania de teatru Giuvlipen reușesc să aducă în fața publicului o poveste pe… Citește în continuare De ce e cel puțin obligatoriu să vezi Kali Traš…

OAMENI DE TEATRU · TEATRU

Varia. Invariabil superbă…

Vă spuneam acum o lună, după întâia mea întâlnire cu Livada de vișini că am mers cu oarecare rețineri, dar că m-am bucurat să găsesc în adaptarea asta după textul lui Cehov câteva motive frumoase pentru care să-mi doresc să revin. Și iată că am și revenit, chiar mai repede decât mă așteptam... Și vă spuneam și data trecută… Citește în continuare Varia. Invariabil superbă…

TEATRU

Umbre. Despre oamenii buni cărora li se întâmplă lucruri rele…

Am vrut să văd Umbre încă de toamna trecută, de când s-a jucat în festival la Ploiești. N-am reușit, fiindcă era deja sold out. Am văzut apoi spectacolul în primăvară, la TNB. Nu, nu v-am povestit nimic atunci pe blog. Fiindcă aveam ceva sentimente contradictorii care m-au urmărit o vreme... Și-am vrut să mai văd… Citește în continuare Umbre. Despre oamenii buni cărora li se întâmplă lucruri rele…

TEATRU

Aniversarea. Sau despre clipa aceea-n care știi că totul s-a năruit…

O să trec direct la subiect. Mulțumesc Erwin Șimșensohn pentru spectacolul de aseară! Mulțumesc pentru Aniversarea adusă de Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani pe scena de la Excelsior! Nu mi-a fost deloc ușor să mă aflu în sală, dar mă bucur nespus că am mers la teatru ieri... Nu mi-a fost ușor, pentru că spectacolul ăsta m-a… Citește în continuare Aniversarea. Sau despre clipa aceea-n care știi că totul s-a năruit…

TEATRU

Eu pe ei i-am aplaudat duminică, la final de „Toți fiii mei”…

De două zile încerc să vin cu o introducere coerentă pentru articolul ăsta și pare că mi-s iar în pană de inspirație... Nu știu dacă de vină e luna plină sau faptul că în ultimul timp dorm și mai puțin decât de obicei, însă îmi găsesc destul de greu cuvintele... Așa că mai bine trec direct la subiect, fiindcă vreau… Citește în continuare Eu pe ei i-am aplaudat duminică, la final de „Toți fiii mei”…

FILME STRĂINE · FILME, SERIALE & LUCRURI FAINE DE LA TV

De prin cinematografe: „Copacul vrajbei noastre”

Nu știu de ce am fost la Copacul vrajbei noastre. Chiar nu știu ce m-a atras în sala de cinema. Nu pot spune că am mai văzut până acum filme islandeze care să-mi placă în mod deosebit. Nici nu cred că am mai văzut vreun film islandez de la început până la sfârșit... Am mers totuși… Citește în continuare De prin cinematografe: „Copacul vrajbei noastre”

FILME STRĂINE · FILME, SERIALE & LUCRURI FAINE DE LA TV

Dovlatov. Despre talent și nepăsare…

Am plecat de șase ori să văd Dovlatov și niciodată n-am reușit să ajung la timp la cinema. Iată că a șaptea oară a fost cu noroc, și în weekend am văzut și eu în sfârșit filmul. Un film care  chiar merită văzut, dacă mă întrebați pe mine... Dovlatov e un film rusesc despre... Dovlatov.… Citește în continuare Dovlatov. Despre talent și nepăsare…

FILME STRĂINE · FILME, SERIALE & LUCRURI FAINE DE LA TV

Message in a Bottle. Sau… și dacă nu totul se rezumă la happy end?

Sunt multe filme de care m-am îndrăgostit iremediabil de-a lungul timpului și la care mă întorc de fiecare dată când sufletul meu tânjește după un moment de liniște în agitația nebună de zi cu zi. Filme care m-au învățat multe lucruri din categoria nimicurilor importante. Filme care au reușit să mă schimbe în două ore… Citește în continuare Message in a Bottle. Sau… și dacă nu totul se rezumă la happy end?

TEATRU

Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…

Aseară nu aveam de gând să merg la teatru. Dar tot am mers până la urmă. Și-am văzut Toți fiii mei. Un spectacol la care, recunosc, ar fi trebuit să ajung mai demult. Un spectacol care m-a scos puțin din zona de confort, dar pe care simt că era cumva necesar să-l văd... Nu cunoșteam… Citește în continuare Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…

FILME ROMÂNEȘTI · FILME, SERIALE & LUCRURI FAINE DE LA TV

Scurtcircuit. Un film necesar.

Am ajuns în sfârșit zilele trecute la cinema. La Scurtcircuit. Era seară și era al naibii de frig. Și nu mă simțeam bine deloc. Dar n-am vrut să mai amân, fiindcă de vreo două săptămâni tot voiam să văd filmul... Și am să vă rog și pe voi să mergeți să-l vedeți. Nu, n-am să… Citește în continuare Scurtcircuit. Un film necesar.

TEATRU

The Night Alive. Sau despre acea realitate nevăzută…

Am ales să-mi închei aventura teatrală pe 2017 acasă, la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești. Așa că aseară am fost la The Night Alive, un spectacol care a avut premiera cu doar o lună în urmă și despre care nu știam foarte multe. Un spectacol bun, care mie mi-a plăcut... Ca să fiu sinceră, nu știu… Citește în continuare The Night Alive. Sau despre acea realitate nevăzută…