Noapte bună, mamă… Chapeau!

Fata aia care plângea mai devreme prin centrul vechi eu eram. Mă întorceam de la teatru… Am nevoie de un spectacol din ăla care să dea cu mine de pereți, spuneam pe la prânz într-o conversație despre cum am regăsit teatrul după lunile astea multe și nedrepte… Ei bine, am primit un astfel de spectacol…

Noapte bună, mamă! se joacă from this very moment la Teatrul Mic. Noapte bună, mamă! e unul dintre cele mai bune spectacole pe care mi-a fost dat să le văd vreodată… S-a plâns mult în sală. S-a plâns cu suspine și fără ca cineva să încerce să se împotrivească lacrimilor. A durut. A durut în sală și nici nu vreau să mă gândesc cum a durut pe scenă… Am simțit, și nu o singură dată, că rămân fără aer. Și nu, nu avea legătură cu masca… M-am cutremurat de tot ce înseamnă textul ăsta și de curajul celor două minuni de actrițe de a-și asuma să simtă tot ce trebuie să simtă personajele lor. Și m-am cutremurat de cât de aproape de mine, de monștrii de sub patul meu, e povestea adusă în fața publicului de Jessie și Thelma… O poveste despre greutatea lucrurilor nespuse, despre fatidicul prea târziu, despre incapacitatea noastră de a ne vorbi deschis, de a ne face timp să ne vedem, să ne ascultăm, să ne simțim, să fim acolo unii pentru ceilalți… Despre regrete, neîmpliniri, greșeli, tăceri care ucid încet, consecințe… Despre blestemul numit depresie, despre atunci când vrei acea liniște în care să nu știi că e liniște…

Spectacolul ăsta e o lecție. De actorie. De regie. De sceno. De empatie. De viață… E atât de multă emoție în astea 75 de minute cât durează Noapte bună, mamă! că te copleșește. Sunt atât de multe întrebări pe care te obligă spectacolul ăsta să ți le pui. Atât de multe gânduri și adevăruri și răspunsuri care se prăvălesc peste tine și în tine… Și e atât de aproape totul în sala aia mică de pe Gabroveni, încât întunericul te apasă… E atât de multă sinceritate, atât de mult real, atât de mult uman în felul în care e spusă povestea… Și e atât de frumos adus în prezent textul ăsta scris, dacă nu mă-nșel, în anii ’80 încât pare că a fost scris ieri… Și e minunat să vezi că se mai fac spectacole așa. Curat. Simplu. Onest. Cu oameni, despre oameni, pentru oameni. E minunat să ni se amintească din vreme în vreme că teatrul poate să existe doar pentru că există aceste făpturi aproape supraomenești numite actori… E minunat să vezi că într-o lume în care valorile s-au cam răstălmăcit și în care arta se cam pierde pe sine în căutarea unor „noi direcții” nu am uitat să prețuim emoția pură.

Textul e genial. Și atât de necesar. Vlad Massaci a știut exact ce să facă cu textul. Iar Andreea Grămoșteanu și Dana Dembinski Medeleanu? Le-am mai văzut pe scenă, le-am iubit de fiecare dată, dar după seara asta, ele ocupă un loc special în inima mea de spectator. În seara asta am avut privilegiul de respira același aer cu două doamne care-și pun sufletul pe tavă într-o demonstrație de actorie fără seamăn. Actorie, dăruire și iubire… E incredibil cum pot să (își) transmită atât de mult fără să se privească în ochi și fără să se ridice de pe scaun. E incredibil cât echilibru există în jocul lor. Cu ce intensitate trăiesc fiecare cuvânt și necuvânt… Le crezi, le înțelegi pe amândouă, vrei să le cerți și vrei să le ierți, fiecare lacrimă din ochii lor îți sapă ție în suflet și știi, la final, că toate aplauzele din lume nu sunt suficiente pentru a răsplăti interpretarea magistrală la care ți-a fost dat să fi martor…

Mă va urmări multă vreme spectacolul ăsta. Am să revăd cu siguranță Noapte bună, mamă! de câteva ori, imediat ce am să-mi revin din vârtejul de trăiri în care m-a aruncat mai devreme… Am luat cu mine în seara asta emoția și înțelepciunea. Simplitatea sublimă din decorul construit psihologic de Ioana Pashca. Tâlcul evidențiat cu atâta finețe de Vlad. Eleganța și sensibilitatea Danei și a Andreei. Muzica. O, Doamne, muzica… Și o părticică din praful de stele care se naște din neant ori de câte ori teatrul se întâmplă… Și vreau să vă rog să mergeți să vedeți acest spectacol. Insist să mergeți și să vedeți acest spectacol!