drama · TEATRU

Frau Hess, grădinile ei și carnavalul unei prea dure realități…

Dacă ar fi să-mi iasă în cale peștișorul acela de aur din povești și să-mi dea dreptul la cele trei dorințe, una dintre ele ar fi să pot vedea cumva toate spectacolele regizate vreodată de Alexander Hausvater… Fiindcă pe mine felul în care face omul ăsta teatru mă fascinează peste măsură… Și fiindcă simt că am atâtea de învățat din fiecare text pe care-l aduce el la viață… Așa cum am avut de învățat și din Frau Hess și grădinile ei… Un spectacol pe care-l pândeam de multă vreme… Un spectacol care te invită în poveste de cum pășești în sală. Și care te trece apoi printr-o mie de stări…

Un text profund, care scoate la iveală teme al naibii de grele… Un text apăsător și în același timp, cumva, eliberator… O piesă în două personaje adusă la viață cu dibăcie de nouă oameni talentați, sub bagheta unui geniu care simte enorm și vede monstruos de clar tot ce se ascunde dincolo de aparențe… O poveste spusă așa cum nu cred că a mai fost spusă vreodată în vreun teatru… Nu, nu o să povestesc ce-i cu cele două personaje și nouă actori. Fiindcă vreau să mergeți la Teatrul Evreiesc și să vedeți cu ochii voștri câtă magie se ascunde în această montare de colecție… E musai să descoperiți cât de frumos prind viață trăirile protagoniștilor. Cât de multe simboluri se ascund într-un spectacol definit de simplitate. O simplitate prețioasă, care captivează spectatorul… Un carnaval perfect, care face în așa fel și-ți bucură sufletul, și te face să plângi și te provoacă să dai piept cu o realitate prea dură și prea mârșavă… O lecție de teatru. O lecție de și despre viață. Despre destin. Despre iubire. Despre resemnare. Despre puterea și curajul de a merge mai departe. Despre istoria care a fost prea aspră și neiertătoare cu atât de mulți oameni… Despre identități pierdute. Și identități asumate în numele cine știe cărui crez. Ori poate doar al supraviețuirii? Despre cum uneori două inimi frânte de jocurile macabre ale sorții se pot obloji reciproc…

Spectacolul ăsta te face să înțelegi că în fața tragediei nu ai decât două opțiuni. Să speri, să lupți și să ții cu dinții de ultima fărâmă de empatie. Sau să te lași pradă dezumanizării… Frau Hess și grădinile ei îți arată că în spatele fiecărui chip se ascunde o poveste. Și nu una cu happy end… Că oamenii își reclădesc sufletele destrămate așa cum pot și așa cum știu. Și că n-ar fi o idee rea să ne gândim de două ori înainte să ne grăbim să judecăm… Și te mai face să e întrebi povestea asta dacă nu cumva trecutul se poate repeta. Și asta doare. Și te sufocă. Și te îngrozește. Și te responsabilizează… Spectacolul ăsta e atât de real. Și atât de plin de metafore. E direct. Aproape brutal. Și e în același timp, cumva, romanțat… E multă psihologie acolo, pe scenă. Foarte multă… Și e atât de bine construit tot acest puzzle. Acest joc de culoare și de non culoare, de bucurie și de frică, de dominație și supunere, de revoltă și de acceptare, de viață și de moarte…

Și vă spuneam despre actori. Arabela Neazi și Neculai Predica se lasă ușor iubiți de public. Construiesc cu migală și cu pricepere două personaje care nu au cum să fie ușor de creionat și de asumat. Și joacă bine împreună. Și se bucură să fie pe scenă, și asta se simte. Și nu ai cum să nu-i aplauzi din inimă la final… Și mai e Marius Călugărița, care te face să-ți dai seama cât de mult contează unele roluri aparent „mici” şi a cărui prezenţă pe scenă e fanastică… Şi mai sunt şi ceilalți. O gaşcă de oameni plini de energie, care îndeplinesc o misiune deloc simplă şi se obligă să livreze către public un întreg carusel de emoţii… Apropo, voi știați ce accent British absolut supercalifragilistic are Natalie Ester? Long story short, încă o distribuție creionată magistral de către domnul Hausvater, într-un spectacol de la care nu ai cum să pleci neschimbat 🙂

Dar iată că iar m-am întins la vorbă şi iar s-a făcut târziu. Așa că mă opresc aici. Eu fug la teatru. Pe voi vă las să aruncați un ochi când se mai joacă Frau Hess și grădinile ei. Căci se joacă rar și eu zic că ar fi tare păcat să nu ajungeți să vedeți un spectacol cu adevărat special…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.