comedie · drama · TEATRU

Steaua fără nume. Sau când teatrul devine piatră filosofală…

Am fost, acum o săptămână, martoră la o mostră aproape tangibilă de magie. Și anume la Steaua fără nume. Într-o viziune nouă și foarte specială. Nu, eu nu prea mă autoinvit pe la spectacole. Doar că la ăsta am ținut neapărat să merg. Și îmi pare bine că a fost așa. Pentru că m-am îndrăgostit… Citește în continuare Steaua fără nume. Sau când teatrul devine piatră filosofală…

TEATRU

Paliativ. Real…

N-am ajuns în weekend la premiera Paliativ, despre care abia am aflat săptămâna trecută, fiindcă aveam deja planuri făcute de mult. Sâmbătă am revăzut cu o bucurie nebună Bârfe, zvonuri și minciuni, iar duminică seară am fost pentru a unsprezecea - sau oare deja a douăsprezecea?!? - oară la Cursa de șoareci. Am ajuns însă aseară la… Citește în continuare Paliativ. Real…

TEATRU

Livada de vișini și a ei poveste complicată…

Am fost duminică seară la Livada de vișini de la Național... Auzisem și citisem multe despre spectacolul ăsta. Și de bine și de rău... Și am mers la teatru cu o oarecare reticență, recunosc... Am vrut să văd spectacolul încă de la premieră din două motive. Pentru că mie-mi place Cehov. Și pentru că sunt… Citește în continuare Livada de vișini și a ei poveste complicată…

TEATRU

Eu pe ei i-am aplaudat duminică, la final de „Toți fiii mei”…

De două zile încerc să vin cu o introducere coerentă pentru articolul ăsta și pare că mi-s iar în pană de inspirație... Nu știu dacă de vină e luna plină sau faptul că în ultimul timp dorm și mai puțin decât de obicei, însă îmi găsesc destul de greu cuvintele... Așa că mai bine trec direct la subiect, fiindcă vreau… Citește în continuare Eu pe ei i-am aplaudat duminică, la final de „Toți fiii mei”…

TEATRU

Despre un alt nebun din dragoste de teatru…

Am fost aseară la Nebun din dragoste. Cred că a 7-a oară, dacă nu mă-nșel... Fiindcă spectacolul ăsta mi-a intrat cumva pe sub piele și aș tot reveni în sală ori de câte ori se joacă. Și oricât de nebunească ar putea suna însăși dependența mea față de povestea asta, am eu motivele mele pentru… Citește în continuare Despre un alt nebun din dragoste de teatru…

FILME ROMÂNEȘTI · FILME, SERIALE & LUCRURI FAINE DE LA TV

Musai de văzut: Fals tratat de mântuire a sufletului…

Ieri după amiază am trecut pe la cinema înainte să ajung la teatru și-am văzut Fals tratat de mântuire a sufletului. Și nu știu cam cât timp o să stea filmul ăsta în cinematografe, dar eu zic că-i musai să mergeți și voi să-l vedeți cât mai curând. Fiindcă e foarte mișto! Nu știam prea… Citește în continuare Musai de văzut: Fals tratat de mântuire a sufletului…

TEATRU

Și s-a iscat „Furtuna” la Național…

Săptămâna trecută a fost una bună! Fiindcă a început și s-a încheiat cu teatru. Mai întâi am revăzut două spectacole dragi mie - Amanta luni și Allegro, ma non troppo vineri- apoi duminică am ajuns și eu într-un sfârșit la Furtuna... Cum a fost? Ei bine, let me tell you about it 🙂 O să fiu sinceră.… Citește în continuare Și s-a iscat „Furtuna” la Național…

TEATRU

Nebun din dragoste. Sau… cât de vinovate sunt oare iubirile vinovate?

Duminică s-au jucat ultimele spectacole din stagiune la Teatrul Național. Și eu am ales să mai merg o dată la Nebun din dragoste. Deși am mai văzut spectacolul de vreo 4 ori, cred... Și am plecat de la teatru cu un sentiment tare ciudat, pe care încă-l port cu mine... Știam că-mi va fi greu… Citește în continuare Nebun din dragoste. Sau… cât de vinovate sunt oare iubirile vinovate?

TEATRU

Anonimul venețian. Poveste cu un el și o ea…

Sunt câteva spectacole la care tot vreau să ajung și se nimeresc mereu tot în zile în care mi-e imposibil să o fac. Cam așa a fost și cu Anonimul venețian. Cel puțin până zilele trecute, când am reușit în sfârșit să văd această bijuterie de spectacol. Și nu, mie nu-mi place deloc Sala Atelier… Citește în continuare Anonimul venețian. Poveste cu un el și o ea…

TEATRU

Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…

Aseară nu aveam de gând să merg la teatru. Dar tot am mers până la urmă. Și-am văzut Toți fiii mei. Un spectacol la care, recunosc, ar fi trebuit să ajung mai demult. Un spectacol care m-a scos puțin din zona de confort, dar pe care simt că era cumva necesar să-l văd... Nu cunoșteam… Citește în continuare Toți fiii mei. Un spectacol care parcă doare…