Vineri seară am trecut pe la TNB, fiindcă a fost premieră și eram tare curioasă să văd și eu cum stă treaba cu A fost o dată în România pus la cale de Dragoș Huluba și ai lui colegi. Cei care mă cunosc știu probabil că eu de fel nu rezonez foarte ușor cu pantomima și că sunt… Citește în continuare A fost o dată în România. Un fel de album de familie…
Etichetă: ileana olteanu
Pentru că Molly îmi inspiră o foarte mare simpatie…
...am vrut să consemnez asta și aici, pe blog 🙂 Am fost duminică la Cursa de șoareci. Da, din nou... Fiindcă mie îmi place enorm spectacolul ăsta... Îmi place tot ce-a făcut Erwin Șimșensohn cu scriitura Agathei Christie. Îmi place muzica. Îmi place decorul. Îmi place felul în care suntem rugați să închidem telefoanele mobile… Citește în continuare Pentru că Molly îmi inspiră o foarte mare simpatie…
Mult așteptata revenire a „Idolului” :)
După un scurt moment de pauză, Idolul și Ion Anapoda s-a întors miercuri seară pe scena Teatrului Național. Cu același farmec discret al vremurilor demult apuse și cu același succes la public... Spectacolul ăsta se joacă de aproape 13 ani. Dar nu prea-și arată vârsta. Ba chiar, se prea poate să întinerească... Eu am văzut Idolul… Citește în continuare Mult așteptata revenire a „Idolului” 🙂
Amanta perfectă ;)
Și iată că a trecut și ultimul spectacol din agenda mea teatrală de mai. Aseară s-a jucat Amanta la Ploiești, așa că am dat și eu o fugă până acasă și i-am dus pe-ai mei la teatru... Și-a fost fain la teatru. Foarte fain! Și dacă voi încă nu ați văzut comedia asta, eu chiar… Citește în continuare Amanta perfectă 😉
Pentru că mai aveam câte ceva să vă povestesc despre „Allegro, ma non troppo”…
Aseară s-a jucat Allegro, ma non troppo la Sala Mare. Și-am fost și eu în sală, evident. Deși inițial nu aveam de gând să merg, fiindcă aveam deja bilet pentru joi și-am zis să nu creadă oamenii ăștia că-i urmăresc... Dar până la urmă planurile mele s-au dat peste cap de mai multe ori și… Citește în continuare Pentru că mai aveam câte ceva să vă povestesc despre „Allegro, ma non troppo”…
Sinucigașul. Atemporal…
Da, ieri iar am fost la teatru. Și ce sperietură am tras, fiindcă pe la prânz toate planurile mele au fost date peste cap de niscaiva probleme medicale. Și-am crezut pentru câteva ore că nu o să fiu în stare să mă ridic din pat și să ajung, pe seară, la Sinucigașul. Dar iată că… Citește în continuare Sinucigașul. Atemporal…
Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”
De cum am aflat că februarie aduce pe scena Teatrului Național Cursa de șoareci, am știut că vreau neapărat să văd acest spectacol. Un spectacol despre care ceva îmi spunea că va fi genial. Și trebuie să recunosc, intrasem puțin în panică, fiindcă nu părea să mai am vreo șansă să prind bilete... Apoi destinul… Citește în continuare Câteva motive foarte serioase pentru care trebuie să vezi „Cursa de șoareci”
Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…
După cum vă povesteam ieri, sâmbătă a fost pură magie pentru mine. Și asta fiindcă am avut privilegiul de a vedea nu unul, ci două spectacole în aceeași zi. Două povești clasice, care m-au făcut să uit de toate grijile din lume. Dacă la matineu am descoperit cu încântare Allegro, ma non troppo (despre care v-am vorbit ieri, aici),… Citește în continuare Și de asta tot aș revedea eu Idolul și Ion Anapoda…
Cultural.21 