Deja nu cred că mai e un secret pentru nimeni faptul că Allegro, ma non troppo e una dintre comediile mele preferate. Îmi place mult spectacolul ăsta. De fapt, cred că aș putea să-l văd și de trei ori pe săptămână și tot nu m-aș plictisi. Și asta se datorează într-o foarte uriașă măsură distribuției în care se regăsesc o groază de actori supercalifragilistici… Cum ar fi Victoria Dicu. Pe care știți deja că o iubesc mult de tot în orice rol. Doar că aici, în chip de Florica, mi se pare pur și simplu fabuloasă!!!
Comedia nu-i absolut, dar absolut deloc lucru ușor. Și nici nu-i pentru toată lumea. Dar vorbim acum despre una dintre actrițele acelea super talentate, cu har pentru comedie în starea ei cea mai pură. Iar partitura asta din Allegro, ma non troppo zici că a fost scrisă pentru ea… Eu una ori de câte ori o văd, mă minunez. Mă minunez de energia ei. De expresivitate. De bucuria ei nestăvilită de a fi pe scenă… Îmi place felul în care știe când și cum să scoată în evidență fiecare detaliu, fie el cât de mic, el personajului ei. Îmi place lejeritatea cu care-și intră în rol. Entuziasmul. Spontaneitatea ei electrizantă. Echilibrul pe care-l aduce cu interpretarea ei în spectacol… Îmi place dăruirea cu care vine ea în fața publicului. Și generozitatea cu care pășește pe scândură. Și complicitatea super faină care se simte din sală. Între toți cei șapte magnifici de pe scenă. Și parcă mai ales între Florica asta minunată a Victoriei și conașul Ion al lui Gavril Pătru. E incredibilă dragostea de teatru cu care joacă – și se joacă! – oamenii ăștia și e incredibilă pofta de comedie pe care le-o poți citi de fiecare dată în priviri și e imposibil să te saturi să-i privești…
Și e super mișto capacitatea acestei actrițe de a te face să uiți de tot și toate doar cu o replică ori cu un gest. E super mișto nebunia frumoasă la care te face părtaș pe tine, spectactorul. E super mișto ea, Victoria Dicu, de la început și până la finalul atât de… ei bine, mișto 😀 Felul în care strunește fata asta comicul e ireal. Face ca totul să pară atât de simplu. Și am petrecut suficient timp la teatru ca să știu că nu-i așa… Long story short, Florica e impecabilă. E impecabilă atunci când îi duce cafeua conașului Ion. Și atunci când cheamă câinii. Și când se luptă pe viață și pe moarte cu conița Coco pentru pușca de vânătoare. Și când își face apariția târziu în noapte în grădină… Și nu, chiar nu ai cum să n-o iubești! 🙂
Cultural.21 
Într.adevăr o actriță fenomenală. Am văzut Allegro ma non troppo de 3 ori numai de dragul ei. Cel mai mult ne-a plăcut însă în Eden!!!
ApreciazăApreciat de 1 persoană