Am fost săptămâna trecută la Teatrul Evreiesc de Stat la un spectacol-lectură foarte fain despre care, fiind mai mult pe drumuri, n-am apucat încă să vă povestesc. Am să o fac însă acum, dacă-mi permiteți… Fiindcă mie mi-a plăcut ce-am văzut și-am auzit acolo 🙂

La fel cum vă spuneam și când vă povesteam despre Invocarea farmecului, eu una simt că ar fi loc de mai multe spectacole-lectură în lumea teatrală de la noi. Și cred că avem nevoie să educăm publicul în sensul ăsta. Să-l facem să iubească (și) genul ăsta de teatru, care e cu totul special… Iar evenimente ca Măgarul vorbește cu motanul al celor de la Teatrul Evreiesc constituie, cred eu, un bun prilej de a aduce publicul aproape de magia simplă a cuvântului… Și, în cazul de față, de farmecul indemodabil al fabulei. Fiindcă vorbim aici despre un scenariu super simpatic pus la cale de Andrei Munteanu, pe baza fabulelor lui Eliezer Șteinbarg. Un spectacol foarte mișto, plin de culoare, de cuvinte înțelepte și de bucurie. Un moment de evadare, înțesat de veselie și de tradiție. Un omagiu adus scriitorului, dar și o ocazie nemaipomenită pentru cei mai puțin familiari cu bogata cultură evreiască de a învăța câte ceva. Nu, eu una n-am înțeles prea mult din cântecele care s-au întrepătruns from time to time cu fabulele. Nu vorbesc idiș. Cel puțin nu încă… 🙂 Însă n-a contat, la fel cum n-a contat nici atunci când am mers la Dumnezeul răzbunării și la un moment dat am realizat că nu prea mai urmăream supratitrarea. M-au cucerit ritmul și energia. Căldura din glasuri. Tonul jucăuș și totuși atât de serios al actorilor… Și chiar mi-ar fi părut rău să ratez experiența asta.

Și-am auzit că la Teatrul Evreiesc de Stat se întâmplă destul de des astfel de spectacole-lectură. Și abia aștept să revin pe la ei. Până atunci, mă bucur că am avut ocazia acestei întâlniri frumoase cu Mihai Ciucă, Roxana Guttman, Dorina Păunescu, Nicolae Călugărița, Alina Tomi, Katia Pascariu și cu Orchestra TES. Iar dacă voi n-ați venit la Măgarul vorbește cu motanul, atunci ar cam trebui să vă fie rușine…