Variațiuni la Invențiuni. Sau bucurie pe note…

E un spectacol care se joacă la Teatrul Dramaturgilor Români și pe care de ceva vreme eram curioasă să-l descopăr. Variațiuni la invențiuni Opus 2, pe care mi l-am făcut cadou de 1 iunie aseară, sfidând vântul, ploaia și bălțile…

O „jucărie” actoricească și muzicală de vreo oră de care nu ai cum să nu te îndrăgostești. Doi băieți super simpatici. Un spectacol cu o energie super mișto. Un moment de respiro într-un cotidian sufocat de griji și banalități. O clipă de bucurie în stare pură, simplitate din aia frumoasă, o formă de teatru mult prea neglijată de actorii și regizorii timpurilor noastre. Asta am găsit ieri în sala atât de dragă mie de pe Grivița. Un remediu miraculos la melancolia semănată în suflete de vremea de afară 🙂

Petre Ancuța și Emilian Mârnea sunt fantastici în nebunia asta pe care au pus-o la cale. Sunt făcuți pentru genul ăsta de spectacol, se bucură de ce fac ei acolo și asta se vede, au carismă, au ce trebuie pentru comedie, știu muzică de-adevăratelea, se joacă frumos amândoi, cu maxima seriozitate pe care o impune meseria asta dacă vrei să o faci bine, te iau cu ei în poveste și te fac să te întrebi de ce naiba nu se face mai mult musical la noi, când avem oameni atât de faini pe partea asta…

Despre Petre știam că face muzică – și că o face foarte bine – de când cu Vlaicu Vodă. Pe Emilian mi-l amintesc și acum la premiera cu Neguțătorul din Veneția, când m-a cucerit cu un rol fantastic, răcit cobză și adorat de public… I-am mai văzut împreună pe scenă, dar aseară am fost martor la o lecție de camaraderie, într-un spectacol care e, până la urmă, despre prietenie. Un spectacol care vorbește cu umor despre lucruri serioase, ceea ce mie îmi place la nebunie. Un spectacol despre lumea asta mare, frumoasă și nebună care se cheamă artă 🙃

Un spectacol pe care unii l-ar numi ușurel. Eu l-am simțit rafinat. Și greuț, că nu-i de ici de colo să faci ce fac băieții acolo, pe scândură. Un spectacol în care actorii, muzica și povestea pe care o țes împreună are rolul principal. Un spectacol elegant, ușor de iubit fără decoruri complicate, fără efecte mirobolante, fără artificii fără sens, fără intrigi politico-sociale… Un spectacol curat, luminos, vesel. Care-ți face săptămâna mai bună, fără să te răscolească pe dinăuntru și fără să pice în derizoriu. Și, Doamne, câtă nevoie avem de astfel de spectacole…