Am mers să văd un spectacol pentru un actor care-mi place mult și pentru muzica unui alt artist pe care-l iubesc la nebunie, fără să am habar ce poveste mă aștepta pe scenă. Am mers la Moliere|Ereilom și îmi pare tare bine că am făcut-o!
Pentru că am descoperit unul dintre acele spectacole-experiență cu care nu îți e dat să te întâlnești chiar mereu… Un spectacol curajos, proaspăt, curat. Povestea unei vieți, construită de către Roman Feodori asemeni unui mozaic de metafore, simboluri, imagini și cuvinte. Un spectacol viu, actual, captivant… Un spectacol ca o meditație. Asupra operei lui Moliere, asupra destinului său, asupra vieții de artist… Un basm, parcă. O montare filosofică, un omagiu modern adus clasicului printr-un minimalism care hipnotizează…
Și o distribuție cum nu se poate mai potrivită. O gașcă de actori pentru care fiecare rol vine mănușă și care vin să ne amintească ce înseamnă un spectacol de echipă în cel mai adevărat sens al cuvântului 🙂 Mi-au plăcut toți mult de tot, mi-a plăcut, așa cum vă spuneam unitatea pe care jocul lor o țese pe scenă. Și da, căci deja știți bine cu cine aveți de-a face, am avut preferații mei în seara asta… Mi-au plăcut mult de tot Isabela Neamțu și Crenguța Hariton. Două actrițe pe care mă bucur de fiecare dată când am ocazia să mă reîntâlnesc la teatru. Și mi-a mai plăcut mult de tot Șerban Gomoi…
Șerban a fost, alături de muzica sublimă a lui Cári Tibor, magnetul care m-a atras în sală la Moliere|Ereilom. E unul dintre actorii mei preferați, de la care îmi pare că am multe lucruri de învățat despre teatru chiar și din umila mea poziție de spectator… Îl invidiez pentru energia lui și îi admir efervescența. Sensibilitatea pe care, de regulă, doar actorii de forță o pot purta așa cum o face el. Fluiditatea din mișcări, umanitatea din privire, firescul și cu care face ca totul să pară atât de ușor.
Dacă ar fi să spun ce anume mi-a plăcut cel mai și cel mai mult la Moliere|Ereilom nu aș ști ce ar fi. Mi-a plăcut spectacolul, pe de-a întregul, chiar dacă nu e neapărat genul meu de teatru și tocmai asta m-a făcut să vreau să vă vorbesc despre el. Pentru că, dacă mă întrebați pe mine, e un spectacol care merită. Un spectacol altfel fără să șocheze, fără să cadă în derizoriu, fără să se adreseze doar unui anumit public… Un spectacol care îmbogățește un repertoriu curat și super echilibrat cum e cel al Teatrului Nottara și care sunt sigură că a cucerit și va mai tot cuceri spectatori de toate vârstele…
Cultural.21 
Un gând despre „Moliere|Ereilom. O meditație…”