Un spectacol ca o stea din aia rară…

Sunt unele povești care spuse de unii regizori ți se lipesc de suflet. Sunt unele spectacole care te trec prin tot felul de stări cu o duioșie și o muzicalitate rară. Spectacole din care iei o părticică cu tine atunci când pleci. Așa cum e Steaua fără nume adusă la viață de către unul dintre cei mai dragi mie regizori, și anume Erwin Șimșensohn, pe scena Teatrului Național Târgu Mureș.

Mie îmi place de fel scriitura lui Mihail Sebastian. Și-mi place în mod special scriitura asta, montată așa. Cu seriozitate și cu simț ludic deopotrivă. Cu mult suflet și cu o atenție uriașă la detalii. Într-un echilibru atât de frumos între regie, actorie, ilustrație muzicală și decor. Spectacolul ăsta are ceva al lui. Un amestec fain de duioșie, vis, iubire și realism… E despre dragoste. Care-și face loc în viața ta chiar atunci când nu te aștepți. Și care uneori nu e de ajuns. E despre alegeri. Despre visare. Despre hazard… Steaua fără nume are umor. Are sensibilitate. Are farmecul ăla aparte al teatrului clasic. Are stil. Are prospețime. Are tot ce-i trebuie 🙂 Și cum spuneam, te prinde în mrejele sale și îți merge la suflet…

Și, ca de obicei, Erwin își alege distribuția perfectă. Sunt cu toții minunați pe scenă și publicul îi iubește și aplauzele sunt mai mult decât bine meritate. Foarte mișto Raluca Aprodu, într-un rol care-i oferă pretextul perfect pentru a fermeca publicul. Elegantă, sensibilă, ușor temătoare sub masca unei oarecare răceli… Un portret superb al Monei, conturat cu emoție și expresivitate, pe care am să-l țin minte mult timp de acum încolo. Și foarte mișto Mihai Crăciun. Și foarte mișto toată gașca. Foarte mișto energia pe care o imprimă oamenii ăștia – alături de cei care nu se văd, dar care sunt parte din magie alături de actori – spectacolului 🙂

Repet, sunt spectacole a căror vrajă nu se spulberă la final, atunci când se aprind luminile în sală și coboară cortina. Iar Steaua fără nume e unul dintre ele. Povestea asta e one of a kind. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult. Mi-a mers la suflet. Și tare mi-aș dori să o revăd…