Nu-mi planificasem inițial să merg duminică seară la Asta-i ciudat, la Nottara. Aveam de gând să revăd Livada de vișini la TNB. Dar cum o revăzusem și sâmbătă, am zis să nu creadă oamenii ăia că-s vreun soi de stalker și am zis să văd un spectacol nou… Și știind că Asta-i ciudat se joacă destul de rar, am profitat că mai erau câteva locuri rămase în sală și m-am înființat la șapte seara la teatru…

Și vreau să vă spun că e foarte fain spectacolul. E un musical. O adaptare – foarte reușită, zic eu – după Păguboșii lui Eugen Rotaru. Un spectacol de la care pleci mai zen. Și din care, dacă știi să-l privești, ai și câte ceva de reținut. Am auzit comentarii în sală la pauză. Că nu-i un musical perfect ori că-i o comedie ușurică. Nu, poate că nu-i un musical perfect. Nu e nici un secret că teatrul românesc mai are multe de învățat la capitolul ăsta. Dar e un spectacol făcut cu dăruire și responsabilitate și asta-l face pur și simplu… iubibil. E colorat, e plin de viață, e cu și despre iubire. Și da, e un spectacol lejer, menit să te facă să lași grijile deoparte pentru o seară. Dar n-aș îndrăzni să spun vă-i vreo comedie ușurică. Doar că, exact așa cum am spus, trebuie să vrei să descoperi și subtextul. Pentru că e frumoasă povestea. Despre iubire. Despre onoare. Da, chiar și-n rândul hoților… Despre dreptul la sentimente, pe care-l au chiar și cei aflați acolo, înspre marginea societății…

Are un ritm bun spectacolul. Muzica a mișto. Are umor și-un strop de nostalgie. Are personaje super simpatice. Asta-i ciudat îți ajunge ușor la suflet și asta e cel mai important. Și e o bucurie să-i privești pe oamenii ăștia jucând(u-se) pe scândură. Au cu toții atâta energie și atâta poftă de comedie. Și împreună dau o efervescență frumoasă spectacolului 🙂 Eu una am rămas cu privirea fixată în special pe doi dintre manglitorii aștia de pe scenă. Mangelica zugrăvită de Ioana Calotă și Florescu zis Florică al lui Șerban Gomoi. Mie mi-au părut fenomenali duminică. Ioana e frumoasă, e talentată, cântă bine, se mișcă mișto. Are ea ceva al ei care o face perfectă pentru partitura asta. Și rolul nu-i deloc ușor! Iar Șerban? Well, cum să nu-ți placă un tip bine care cântă la fel de bine? Mi-a plăcut mult ce-a făcut el în spectacolul ăsta și tare mi-ar plăcea să-l mai văd în rolurile de genul 😉

Long story short, mie mi-a plăcut Asta-i ciudat. E comedie. E musical. E un super amestec de energie, ritm și poveste. E jucat cu cu mult aplomb. Are și veselie și melancolie în doze numa’ bune pentru o seară reușită de weekend. Eu zic să vedeți când se mai joacă și să vă asigurați că nu rămâneți fără bilet…