Am fost la film și-am văzut The Place. Și-am plecat destul de răvășită din sală… Și tot drumul spre casă m-am tot gândit la ce-am simțit în cele două ore cât a durat filmul ăsta. Pe care nu știu de ce, dar am știut că vreau neapărat să-l văd de cum am aflat că va intra în cinematografele de la noi…

Un necunoscut stă în fiecare zi la aceeași masă, în aceeași cafenea, alături de agenda lui misterioasă. Și se pare că el poate îndeplini cele mai imposibile dorințe ale oamenilor. Doar că le cere mereu câte ceva în schimb. Ceva deloc simplu de înfăptuit… Și de asta The Place – zis și Localul – e un film care nu are cum să te lase indiferent. Un film care se joacă cu mintea și mai ales cu emoțiile tale. Și care te pune, fără să-ți dai seama, față în față cu tine însuți. Un film al naibii de bun, care te provoacă încă din primele minute să-ți pui întrebări la care vei putea găsi răspunsuri doar în interiorul tău. Și da, s-ar putea ca răspunsurile să nu fie tocmai ușor de acceptat… Până unde ai merge pentru a primi ceea ce-ți dorești? Ai putea trăi cu gândul că ai distrus cu bună știință fericirea cuiva căutând-o pe a ta? Ce înseamnă să-l simți pe Dumnezeu în viața ta? Ai face rău pentru a salva pe cineva drag? Ce contează, de fapt, cel mai mult în viață? Cine ești tu cu adevărat?

The Place e un film despre alegeri și șansă. Despre (re)descoperirea de sine. Despre capricii și disperare. Despre liber arbitru. Despre coincidențe deloc întâmplătoare. Despre credință, despre răzvrătire și iubire. Despre destin… E ca o provocare… O ghicitoare pe care nu ești foarte sigur că o vei rezolva deși o vei întoarce pe toate părțile mult timp după ce vei fi plecat de la cinema… Cine e bărbatul care pare atotputernic? Un necunoscut a cărui identitate o putem doar intui… Diavolul nu e, asta e sigur. Sau cel puțin mie așa mi s-a părut. Dar să fie oare un Dumnezeu care ne pune pe fiecare dintre noi la încercare din dorința de a afla cât de umani mai sunt, de fapt, oamenii?

Pe mine m-a speriat puțin filmul ăsta. Și mi-a dat, în același timp speranță… M-a împins o idee dincolo de zona mea de confort și mă bucur că a fost așa. La fel cum mă bucur că de data asta n-am mers singură la film… Fiindcă The Place e genul de film pe la jumătatea căruia cauți parcă să întâlnești în întuneric privirea unui om care simte aceleași lucruri ca și tine, ca un fel de confirmare a faptului că nu ești singur în caruselul emoțional în care te-aruncă povestea… E genul de film pe care ar trebui să-l vedem cu toții cel puțin o dată-n viață…