drama · TEATRU

Câteva cuvinte despre Pelicanul lui Strindberg…

...în lectura lui Florin Liță, la Unteatru, într-o distribuție foarte mișto! Un spectacol pe care mă bucur mult că am avut ocazia să-l descopăr încă de la prima reprezentație, în cadrul CALEIDO 🙂 Un spectacol dur, și totuși atât de frumos. O poveste complicată. Greu de privit și probabil că și mai greu de jucat...… Citește în continuare Câteva cuvinte despre Pelicanul lui Strindberg…

drama · TEATRU

Alcesta. E oare drept să trăiești fără cel iubit?

  În intimitatea deja familiară mie a Sălii Mici de la Unteatru, o scenă goală abundă în emoție și înțelepciune... O scenă pe care o legendă antică prinde viață și se transformă într-un spectacol atât de necesar în zilele noastre... Alcesta. Exact, tragedia lui Euripide. Prin ochii unei regizoare (n.r Zsuzsánna Kovács) cu a cărei… Citește în continuare Alcesta. E oare drept să trăiești fără cel iubit?

DANS & ALTELE ASEMENEA · TEATRU · teatru dans

Eine kleine Nachtmusik. Sau când teatrul își spune poezia prin dans…

Nu, eu nu sunt neapărat atrasă de partea asta de teatru-dans. Sau cel puțin nu eram... Dar totuși voiam de mult să ajung la Eine kleine Nachtmusik. Motivul? Lari Giorgescu, de care cred că v-am mai spus că-mi place mult 🙂 Și iată că până la urmă am reușit să văd spectacolul... Deși da, jurasem… Citește în continuare Eine kleine Nachtmusik. Sau când teatrul își spune poezia prin dans…

drama · ONE MAN/WOMAN SHOW · TEATRU

Ultima bandă a lui Krapp. Eseu cu un om și-un suflet pustiit…

Adevărul e că nici nu știu cum să apuc articolul ăsta despre Ultima bandă a lui Krapp... De miercuri, de când m-am întors de la Unteatru, mă tot gândesc cum să fac să-mi pun cât de cât ordine în gânduri... Fiindcă mi-e teamă că n-o să pot cuprinde cum se cuvine în cuvinte întreg universul… Citește în continuare Ultima bandă a lui Krapp. Eseu cu un om și-un suflet pustiit…

TEATRU

Vârstele lunii. Doi actori, o poveste și ceva lacrimi în sală…

Auzisem foarte multe despre unteatru și până la urmă iată că am reușit să ajung și eu la locul cu pricina. Asta după ce, bineînțeles, am reușit cumva să mă rătăcesc în linie dreaptă și era cât p-aici să întârzii... Și mi-a plăcut locul. Dintre toate spațiile independente de joc în care am intrat eu până acum, cred că e cel… Citește în continuare Vârstele lunii. Doi actori, o poveste și ceva lacrimi în sală…