Există spectacole incredibil de bune. Sunt puține, nu are rost să (ne) mințim. Fete și băieți e unul dintre ele. Unul dintre acele spectacole pe care vrei să le păstrezi aproape de suflet forever and for always…

Fete și băieți e un one woman show, e regizat de Cristi Juncu și se joacă la Teatrul Act. Și da, eu sunt fata aia cu frică paralizantă de spații închise și subsoluri, care nu a mai coborât până acum niciodată la Act. Și mi-a fost îngrozitor de frică și de data asta. Doar că nu a mai contat. Pentru că Fete și băieți e cu Raluca Aprodu Doamne, e atât de mișto fata asta! Bine știam asta, cred că din ziua aia cu cod galben de ger și trei spectacole… Dar spectacolul ăsta?

Spectacolul ăsta e o demonstrație impecabilă de actorie. De iubire și respect pentru meserie. De cum să-ți porți fragilitatea cu forță. Raluca e de o generozitate ireală. De curaj nici nu mai zic. E dezarmant de sinceră în jocul ei. E aceeași actriță minunată dintotdeauna, care știe că eleganța stă în simplitate și echilibru. Și care nu are nevoie să convingă publicul de nimic, ci mai degrabă să se deschidă în fața lui. Dar acum, când e singură pe scenă, timp de o oră și jumătate, cu tălpile desculțe în nisip… Acum, aici, în intimitatea sălii de la Act, îi simți acut fiecare bătaie a inimii, fiecare lacrimă, fiecare zâmbet, fiecare tresărire a sufletului.

Fete și băieți e de o candoare cum rar (mai) întâlnești în teatru. În ciuda lucrurilor despre care vorbește. E un spectacol greu. Foarte greu. Dar atât de cald. Atât de uman. De onest și de direct… Un spectacol tulburător peste poate, construit de Raluca și Cristi cu un soi rar de sensibilitate. O poveste care doare. Doare tare. O poveste care pe mine m-a sfărâmat în bucățele și m-a învățat apoi cum să mă recompun. Mai puternică… O poveste pe care e musai să ne dăm răgazul să o ascultăm pe de-a-ntregul. Cu toate nuanțele, cu tot subtextul. Un spectacol de la care nu ai cum să pleci același om…

Am plecat de la teatru încercând să fac, cumva, pace cu tot și în tot ce a lăsat în sufletul meu Fete și băieți. Încă lucrez la asta. Am plecat de la teatru cu un nod în gât și cu lacrimi în ochi. Recunoscătoare pentru emoție și pentru vindecare. Căci dincolo de tot ce înseamnă el artistic, Fete și băieți e unul dintre acele spectacole-terapie. Cel puțin pentru mine… Un spectacol răvășitor. Și totuși atât de luminos. Complicat. Și totuși atât de simplu. Un spectacol pe care, așa cum spuneam un pic mai sus, am să-l port cu mine, în suflet, ani și ani de acum încolo ❤️

Foto: Teatrul Act (www.teatrulact.ro)