M-a invitat Natalie Ester la al ei Curriculum Vitae. Și m-a chemat atât de frumos și, deși eu rar accept invitații, mi-am zis că la asta răspund afirmativ… Doar ca să fii acolo, nu ca să scrii cum a fost mi-a spus ea… Așa că sper că nu se supără acum că scriu 😀
Deci, Curriculum Vitae… Un one woman show de vreo oră, la Teatrul InDart. Da, a fost prima mea vizită la acest teatru micuț și drăguț de pe strada Colței și vreau să spun că mi-a plăcut. Nu m-a încercat anxietatea când am coborât înspre demisol, și asta spune multe pentru mine… În plus, oameni primitori și muzică super mișto în sală, înainte de spectacol 🙂 Și mi-a plăcut de Natalie. Muuult. Ca de obicei. Eu n-am văzut-o până acum pe fata asta în vreun spectacol în care să nu-mi placă de ea… Are energie, iubește la nebunie ceea ce face, are o prezență foarte faină, are o efervescență aparte, e expresivă… Și are curaj. O tonă de curaj. Fiindcă nu prea mă pricep eu la treburi din astea, dar nu cred că poți să urci de una singură pe scenă – și să atingi inima publicului așa! – decât dacă ai o doză zdravănă de curaj. Și un dram de nebunie frumoasă…
Spectacolul ăsta e sincer. Izbitor de sincer. Natalie e atât de frumoasă și de liberă și de vie acolo, pe scândura aia aflată la nici un metru de public… Și e atât de vulnerabilă și, în același timp, atât de sigură pe ea… Și construiește atât de frumos povestea asta… O scenă goală. O femeie blondă, îmbrăcată lejer, în negru… Atât de puțin, veți spune… Atât de mult, mi-aș permite să vă corectez… Curriculum Vitae e o demonstrație de pricepere actoricească… E genul ăla de spectacol care te obligă să bagi la cap faptul că teatrul trăiește numai și numai prin actori. Și te mai obligă și să fii acolo, prezent. Atent la fiecare detaliu. La fiecare gest. La fiecare cuvânt… Curriculum Vitae e genul de spectacol care-ți amintește cât de frumoasă e simplitatea în artă. Cât de multă nevoie avem de ea azi, fir-ar să fie!
Și vorbește atât de frumos povestea asta pe are o spune Natalie… Vorbește atât de frumos despre iubire. Despre oameni. Despre viață, așa cum e ea… Fără artificii. Fără filtre… Despre suflet. Mai ales despre sufletul de artist… Abia mi-am stăpânit lacrimile de câteva ori și asta-i de bine. Am și râs Și-am râs cu tâlc, ceea ce-i mare lucru… Am plecat de la teatru cu o groază de întrebări în minte… M-am regăsit cumva… M-am înțeles parcă un pic mai bine pe mine… Și de ce să nu recunosc? Nu, pe mine chiar nu m-a interesat în mod special ce scrie Cărtărescu… Până în seara asta…
Long story short, mă bucur tare mult că am alergat azi prin ploaie ca să ajung la timp la teatru. Nu știu dacă am fost chiar cel mai bun spectator, așa obosită, răcită și ciufulită… Dar tare mă bucur că m-am numărat printre norocoșii în fața cărora Natalie Ester și-a prezentat acest Curriculum Vitae atât de mișto… Și da, abia aștept să mai văd o dată spectacolul… Și da, vă recomand și vouă povestea asta din toată inima 🙂
Cultural.21 