Am ținut neapărat să văd Nevermore pentru că mie îmi place Edgar Allan Poe. Și pentru două nume de pe afiș. Și cred că am făcut foarte bine că am găsit răgazul să mă opresc la Teatrul Mic și să descopăr nebunia asta de spectacol…
Mă bucur de fiecare dată când văd un spectacol care îndrăznește să iasă din tipare fără a brusca în vreun fel spectatorul și fără a cădea în vreun soi de teribilism teatral. Iar Nevermore al lui Dragoș Galgoțiu e unul dintre ele… Un spectacol diferit. Excentric, ar spune unii. Proaspăt. Colorat. Deștept. Profund. Intens… O poveste în care misterul, tragicul, comicul, visul, realitatea – în forma ei specifică lui Poe – dar și simplitatea și bizarul se îngemănează poetic cu actoria de mare clasă. O montare care pe mine m-a atras prin ingeniozitate, dar mai ales printr-un soi de romantism pe care regizorul l-a dibuit în scriitură și l-a pus cu finețe în evidență 🙂
Muzica e absolut fantastică în spectacolul ăsta. Și decorul e o minunăție. Costumele? Idem. Iar actorii… Actorii nu au deloc o misiune ușoară în Nevermore. Monolog după monolog, scenariul lui Dragoș lasă spectatorul să ia act de măiestria fiecăruia dintre protagoniștii poveștii din Rue Morgue… Distribuția e construită cu ochi ager. Toți sunt buni. Fiecare partitură e strunită la perfecție. Și da, am avut inevitabil preferații mei. Și nu, nu pot să trec mai departe fără să amintesc de jocul incredibil al Ioanei Pavelescu. Și de Tudor Istodor, care s-a „procopsit” aici cu un rol al naibii de greu și care-și construiește personajul cu o nonșalanță de invidiat. Nu, nu vă spun mai multe. Mergeți la teatru și descoperiți cât de multe poate spune un actor bun atunci când nu spune nimic…
Da, mi-a plăcut Nevermore și tare aș vrea să-l revăd la un moment dat… Mi-a plăcut felul în care e spusă povestea. Mi-a plăcut de ei, de actori. Mi-a plăcut nonconformismul cu care spectacolul ăsta m-a provocat să-mi pun întrebări și să caut răspunsuri. Ce să mai lungim vorba? Mi-a plăcut tot ce-am văzut pe scenă! 😀
Un gând despre „Nevermore. Văzut. Plăcut. Mai vreau o dată!”