M-am tot gândit dacă să vă povestesc sau nu despre Frumos e în septembrie la Veneția… Fiindcă trebuie să admit, în primă fază n-am știut dacă mi-a plăcut sau nu spectacolul ăsta. Când am aflat de premieră am mers la ArCub fără să știu prea multe despre text ori despre ce aveam să descopăr pe scenă. Am mers, mainly, pentru că Mircea Rusu e unul dintre actori pe care-i urmăresc cu drag pe scenă și pentru că eram curioasă ce personaj mai creionează el de această dată…
Ei bine, e simpatic spectacolul. Da, așa cum vă spuneam, n-am rezonat eu pe deplin. Însă asta nu înseamnă că n-am să recunosc sensibilitatea ascunsă în povestea asta… Frumos e în septembrie la Veneția are farmecul său. E deopotrivă simplu și strălucitor. E despre iubire. Iubirea aia frumoasă. Sinceră. Reală. Și e despre lucrurile atât de importante pe care le lăsăm adesea nespuse… E un spectacol simplu. Jucăuș. În care umorul și emoția se întâlnesc într-un dans foarte fain. Te face să zâmbești, pentru ca mai apoi să lase loc mesajului său frumos și să te emoționeze. Până la lacrimi, chiar 🙂
Iar actoricește vorbind, e impecabil spectacolul. Oana Pellea și Mircea Rusu sunt minunați. Se joacă lejer și elegant cu gesturi și cuvinte, insuflându-le când umor, când nostalgie, când o foarte firească finețe. Și poate că ce fac ei acolo pare simplu, dar nu cred că e chiar așa… Se prezintă amândoi în fața spectatorilor cu energie. Și cu dăruire. Și cu sufletul deschis. Și fac ei ce fac și reușesc să te treacă printr-o groază de stări. Și să te facă să-ți însușești o lecție al naibii de importantă. Fiindcă nu, nu ai cum să pleci din sală fără să reții un lucru. Un lucru sfânt, aș spune… Te iubesc se spune cu voce tare, privindu-l în ochi pe celălalt
Și cum să nu te înclini în fața lor și cum să nu-ți placă câtuși de puțin Frumos e în septembrie la Veneția când spectacolul ăsta are ceva atât de mișto de spus… Când te face să înțelegi cât de mult contează să pui în cuvinte ceea ce simți. Cât de mult contează – oricât de mult ne-am amăgi noi, ăștia care spunem că n-avem nevoie de nimeni lângă noi – să ai cui să-i spui seara înainte de culcare acel simplu și infinit necesar Te iubesc…
Cultural.21 