Mă tot uitam eu searile trecute, așteptând să se facă ora să înceapă spectacolul, ce mai e nou pe Facebook. Și cineva distribuise o postare. O fotografie. Un tablou. Un tablou super mișto pictat, după cum aveam să aflu, de un puști super mega talentat. David Alexandru are vreo 14 ani. Și o tonă și jumătate de talent din ăla rar…

Copilul ăsta pictează incredibil. Are un stil atât de frumos și de matur. Se joacă incredibil cu liniile și culorile pe pânză… Nu, eu nu mă pricep la artă. Nici măcar nu sunt în stare să colorez pe contur în cărțile mele cu mandale… Știu însă că arta trebuie să stârnească emoție. Și e imposibil să nu simți din plin emoție atunci când ai în fața ochilor ceva făurit de pensula vrăjită a domnului Alexandru. Pentru că tablourile lui au o căldură aparte. Tablourile lui ne amintesc câtă culoare există în jurul nostru deși noi de multe ori noi preferăm să vedem totul în tonuri de gri. Și ne (re)învață să visăm. Să ne oprim o clipă, să vedem lumea cu alți ochi și să găsim curajul să ne imaginăm povești 🙂

David pictează frânturi din natură, la propriu. Și o face cu multă dăruire și pasiune. Pare că are un soi de putere magică prin care transpune toată energia și tot farmecul unui loc pe pânză. Și mie asta-mi place la nebunie. Privești o lucrare de-a lui și parcă ești acolo, în colțișorul de rai născut pe șevalet. Și mi se pare minunat felul în care rezonează copilul ăsta cu tot ceea ce pictează… David e un geniu. Unul dintre acei oameni super speciali, înzestrați cu har, care văd lumea cu sufletul și care simt totul mult mai profund decât ne putem noi imagina…

Pictori sunt mulți. Fiecare cu stilul și cu personalitatea lui. Însă pictori ca David Alexandru sunt puțini… Și mie chiar mi-ar plăcea să-l cunosc pe acest puști într-o zi și să stăm de vorbă la o ciocolată caldă… Până atunci, stau cu ochii pe pagina lui de Facebook 😉