Coborâm la prima

Am fost la film. Așteptam de o groază de timp premiera Coborâm la prima, din motive subiective. Și chiar dacă urăsc din cale afară mall-urile, mai ales la sfârșit de săptămână, am zis să profit de weekend și să-mi fac drum la cinema. Și mă bucur c-am fost să văd filmul. Și mi-ar plăcea să mergeți și voi să-l vedeți 🙂

Coborâm la prima nu e doar un film. E un puzzle. Unul alcătuit din povești de viață. Povești care ar fi putut fi ale oricăruia dintre noi. Povești neștiute ale unor necunoscuți pe care destinul îi aduce împreună aparent întâmplător într-una dintre cele mai grele dimineți… Doar că uitându-te la filmul ăsta îți amintești că în viață nu prea există coincidențe și că nimic nu e, de fapt, întâmplător… Îți amintești că în fiecare zi treci pe lângă zeci sau sute de oameni fără să te gândești o clipă la ce se întâmplă în sufletul lor. Și că uneori îndrăznești chiar să-i judeci fără să știi absolut nimic despre ei… Îți amintești că uneori ne grăbim atât de tare spre nicăieri, încât uităm cine suntem… Că avem cu toții păcatele noastre. Și că merităm cu toții o a doua șansă… Că aparențele mint, uneori cu nerușinare… Că iubirea apare atunci când te aștepți mai puțin… Că nu costă nimic să fii bun… Că printre popi mai sunt și preoți (sorry, dar chiar nu m-am putut abține!) și că ei merită tot respectul nostru… Că relațiile sunt complicate, dar până la urmă sunt tot ce-avem… Că dacă vrem, putem fi noi lumina de care e atâta nevoie în întunericul pe care-l traversează cei din jur…

E o lecție de trăit și de iubit. Coborâm la prima e despre a fi prezent în propria ta viață. Despre curaj. Despre încredere. Despre disperarea care te macină încet atunci când știi că oamenii cei mai dragi ție ar putea să fi plecat definitiv și despre cât de ușor întoarcem noi ceilalți spatele celor care se luptă cu ea… Despre forța de a o lua de la început. Despre credință. Despre iubire. Despre alegeri. Despre adevăr. Despre trecut. Despre familie. Despe greșeli, despre adevăr și prietenie. E despre oameni, cu bunele și relele lor. Cu secretele lor. Cu temerile lor. Cu dezamăgirile și speranțele lor. E despre viață…

Și da, filmul ăsta doare. Dar cred că așa și trebuie… Filmul ăsta te trezește la realitate și te face să înțelegi ce contează cu adevărat și ce nu… Și te trece printr-o mie de stări și te face să-ți dai seama că ai fi putut fi tu în locul oricăruia dintre ei… Și te mai face să-i suni pe cei dragi după ce ieși din sală doar ca să le auzi vocea și să știi că ei sunt bine… Și nu, n-are rost să mă tot întind la vorbă. Cel mai bine e să aruncați voi un ochi pe programul cinematografelor și să vă faceți cadou un bilet la film!