INTERVIU. Eduard Dinu: Ascendis Choir e la început, dar avem planuri mari

Pe Eduard Dinu l-am descoperit, alături de al său fermecat Ascendis Choir pe când mă aflam în public la Vlaicu Vodă. Pentru că ei au fost printre cei „responsabili” cu magia acolo, alături de doi actori care mie îmi plac mult de tot și de alți oameni frumoși. Și mi-a plăcut la nebunie ce-au făcut atunci, așa că mi-am făcut curaj să-l provoc pe Eduard la un interviu. Da, mi-a trebuit ca de obicei ceva timp să-ndrăznesc. Dar până la urmă am făcut-o și mă bucur enorm că l-am cunoscut. Și nu zic asta doar pentru că-i prahovean de-al meu… Ne-am văzut azi de dimineață la cafea și ne-am întins ceva la povești… Ce-a ieșit? See for yourself 😉

 

De ce muzică corală? Nu-i o alegere foarte des întâlnită…

Hmm… Să știi că e o întrebare destul de dificilă… Eu sunt din Urleta, locul de naștere a maestrului Marin Constantin, fondatorul Corului Madrigal. Și eu de mic am crescut cu muzica lor. Mi-a plăcut întotdeauna să-i ascult. Eram atras de muzica asta, deși nu știam exact ce înseamnă… Mai ales erau CD-urile lor de colinde, pe care le iubeam. În fiecare an de Crăciun când împodobeam bradul, noi ascultam colindele cântate de Madrigal… Apoi în școală am făcut cor din clasa I. Primul contact cu muzica venise deja pe la 4 ani, când am început să fac pian… După a venit corul. Și mi-am dat seama ce mișto e să cânți în cor. Și am tot cântat… În clasa a 8-a sau a 9-a am fost într-un turneu cu corul Liceului de Artă Carmen Sylva din Ploiești. La Bratislava. Și am fost cu toții super încântați. Am luat aur acolo, am venit cu premiul I… A fost super! Dar să revenim la întrebarea ta… De ce muzică corală? Fiindcă din punctul meu de vedere ea poate exprima mai mult decât exprimă orice alt gen de muzică. Pentru că în muzica corală avem și melodie, avem și text. Și aici e important să existe un echilibru perfect între ele. Sunt dirijori sau profesori care mai spun că ori muzica, ori textul primează. Dar eu aș spune totuși că nu. Eu cred că trebuie să fie puse perfect în balanță…

 

Cum e primit genul ăsta de muzică de publicul larg? Sau mai bine zis, cum vă propuneți voi să atrageți un public cât mai vast, format nu doar din cunoscători ai muzicii corale?

Din păcate, în România este o perioadă destul de gri pentru muzica corală. Lumea și-a cam pierdut interesul… E destul de greu. Dar alături de Ascendis Choir – ansamblul pe care l-am creat anul acesta – eu încerc să atrag publicul larg în sălile de concerte abordând cumva piese noi și cât mai accesibile pentru ei… Caut să fac aranjamente pentru piese cunoscute, pe care oamenii le știu de la radio… Vorbim aici de Phil Collins, sau Queen, sau Christina Aguilera… Sau gospel-uri cunoscute. Astfel încercăm noi să-l convingem și pe cel care ascultă dubstep în căști acasă să vină la un concert și să spună Wow, chiar e mișto muzica corală! și să-și dorească să revină. Și bineînțeles că pe lângă piesele astea, cântăm și piese corale clasice. Avem în repertoriu lucrări și din perioada renascentistă, din clasicism, din romantism… Avem un repertoriu foarte amplu, cu care ne mândrim 😊

 

E loc de mai bine când vine vorba de promovarea muzicii bune, oricare ar fi ea? A culturii în general? Fiindcă mie așa mi se pare…

Este. Și n-ar fi rău ca instituțiile de cultură, oricare ar fi ele să promoveze mai cu aplomb muzica simfonică, opera, opereta, teatrul, cultura de orice fel. Arta în general e mult prea puțin promovată spre public. Cum să consumăm ceva de calitate, când nu promovează nimeni calitatea? Raportat strict la muzică, televizorul ne intoxică cu o mulțime de așa-zise vedete. Așa-ziși cântăreți care nu au nicio legătură cu muzica și care nu știu ce înseamnă să muncești ca să ajungi la o anumită performanță… Apar cântăreți peste noapte. Și unii dintre ei nici nu-și dau seama că de fapt se fac de râs… Și știi ce-i culmea? Că ei au un public mai numeros decât avem noi… Din păcate trebuie să recunoaștem că publicul larg de la noi încă mai are nevoie să se maturizeze cumva… În alte țări oamenii sunt educați altfel. Merg la concerte, merg la spectacole, apreciază cultura. La noi când spui că ești muzician sau actor oamenii întreabă dacă te-au văzut la televizor și cam atât. Dacă aud de concerte simfonice sau de teatru se uită deja puțin ciudat… Dar până la urmă depinde de fiecare dintre noi să ne promovăm, să promovăm arta și să nu ne dăm bătuți!

 

Primul lucru pe care-l aflăm când căutăm numele tău online este acela că ai fost cel mai tânăr dirijor din cadrul Festivalului George Enescu… Pune asta cumva presiune pe tine?

Și da, și nu. Într-adevăr, în 2017 am fost cel mai tânăr dirijor din cadrul festivalului, alături de ansamblul pe care-l dirijam atunci. Corul Regal, mai exact. Și pot să spun că a fost o senzație extraordinară să mă aflu pentru prima dată pe scena Ateneului Român, să colaborez cu o orchestră minunată din Franța și cu un dirijor extraordinar… Nu pot spune că asta pune presiune pe mine. Mai degrabă mă ambiționează. Mă motivează să-mi doresc mai mult pe mai departe.

 

Ascendis Choir, propriul tău ansamblu… Un drum pe care ai pornit de curând… Pun pariu că au fost voci care să-ți spună că-i o nebunie, nu-i așa?

M-am apucat de dirijat la modul profesionist în anul doi de facultate. Atunci am lucrat cu primul ansamblu. Corul Momentum, din Ploiești. Eu am și cântat în corul respectiv în timpul liceului. Și în timpul facultății am zis să-l preiau și să-l readuc cumva pe linia de plutire. Și am reușit. Am avut câteva concerte foarte drăguțe cu ei. Și în București, și prin țară… Am colaborat și cu artiști mari în perioada aia. Cu Tudor Gheorghe, de exemplu. Apoi pe undeva prin 2015 am fost chemat să dirijez Corul Regal. Eram cred în anul trei sau patru de facultate… Și îți dai seama că a fost o oportunitate extraordinară. Mi-am dorit foarte mult să ajung acolo. Am fost corist în ansamblu o scurtă perioadă și când mi s-a propus să-l dirijez am fost extrem de încântat. Și pot spune că alături de Corul Regal am pus bazele cele mai solide ale carierei mele de dirijor… Și iar m-am îndepărtat de întrebare, nu? 😀 Să revenim… Da, chiar poate fi o nebunie să-ți creezi propriul ansamblu. Mi s-a spus asta. Vii tu cu un proiect necunoscut, lumea nu știe nimic despre voi ca ansamblu… Și pentru cei care au deja un nume poate fi greu… Am tot auzit asta. Dar eu mi-am spus că nu. Nu e greu! Am eu o anumită viziune și vreau să duc Ascendis Choir departe. Iată că în cele 5 luni de când ne-am lansat, am reușit să fim parte din peste 20 de evenimente. În februarie, chiar înainte de lansarea oficială am avut un turneu în China, unde am avut cinci concerte în Beijing și Shanghai. Lucrurile se leagă și mergem pe drumul cel bun, zic eu… Suntem căutați și suntem apreciați de către cei din lumea muzicală. Avem deja un public extrem de numeros. Pagina noastră de Facebook chiar a luat foc (râde). Opt mii și ceva de aprecieri în 5 luni înseamnă ceva, nu? Am lansat și un site acum… Suntem încă la început, dar avem planuri mari. S-au întâmplat multe lucruri bune în lunile astea și eu sunt uimit… Pentru că dacă stai să te gândești e greu să ridici un proiect, și uite că pentru noi s-a aranjat totul frumos. Am fost parte din multe proiecte, am fost invitați să cântăm la Palatul Șuțu, în deschiderea Festivalului 3 Sound, unde am interpretat piese semnate de Cristian Petrescu, compozitor și profesor la Conservator. Am fost invitați la ProTV, au făcut un reportaj despre noi la TVR, am fost la radio… Cristina Bălan e interesată să înregistreze o piesă alături de noi… Au venit multe lucruri bune unul după celălalt și cred că au venit și după sufletul nostru 😊

 

Crezi în predestinare? Crezi că toate lucrurile astea sunt menite să se întâmple?

Da, cred. Bine e și responsabilitatea fiecăruia să muncească pentru ceea ce-și dorește și nu să aștepte liniștit să se întâmple ceva. Eu alerg mult. Mă zbat pentru fiecare eveniment în parte. Dar cred că cineva acolo sus aranjează lucrurile într-un anume fel…

Am auzit eu bine, pregătiți și un album?

Ne dorim. Ne dorim să lansăm și un album, doar că dacă e să spun sincer nu am avut timp nici măcar să respirăm în perioada asta. Am avut eveniment după eveniment. Nu vreau să greșesc, dar cred că suntem corul din România care a luat parte la atât de multe evenimente într-un timp atât de scurt ever… Și lucrul ăsta ne măgulește și ne face să ne dorim din ce în ce mai mult… Și desigur, va veni și un album cât de curând.

 

Dar planuri pentru un turneu? Fiindcă am impresia că ați fi foarte bine primiți în țară, unde evenimentele culturale nu sunt atât de la îndemână ca în București…

Planuri sunt. Acum urmează să găsim și oameni care să susțină proiectele pe care noi le propunem. Chiar acum în iarnă ne gândim la un turneu. Să mergem în câteva orașe din țară și să cântăm colinde. Și eventual la anul să ieșim și în afară… Dar așa cum spuneam, e totuși dificil… Nu sunt mulți cei care să sprijine muzica corală astfel încât să ajungă cât mai aproape de public…

 

Dincolo de sponsori și parteneri, cât de important ar fi ca în spatele fiecărui proiect să fie cineva care să se ocupe strict de management și de promovare?

Foarte important! În momentul de față eu le fac pe amândouă. Mă ocup și de management, și de partea muzicală. Și vreau să spun că este extrem de greu. Pentru că, fără să vrei, una din ele este neglijată… Și nu mă simt în regulă cu mine când fac asta. Dar fiind și foarte la început, cred că în momentul de față sunt singurul care știe ce vrea de la proiectul ăsta și adevărul e că nu aș vedea pe altcineva care să se ocupe de el… Ascendis Choir e copilul meu și deocamdată vreau să-l cresc eu așa cum știu.

 

Muzica a devenit extrem de accesibilă. Totul e la un click distanță. Și totuși e diferență ca de la cer la pământ între muzica noastră de acasă, din căști și un concert live. Corect?

Da! E o diferență uriașă. Muzica live implică altfel de trăiri și sentimente. Vorbind acum strict de cor, fiecare piesă în parte are o anumită stare. Acea stare trebuie transmisă de dirijor către cor. Corul primește starea, o amplifică și o trimite către public. Iar publicul trimite totul înapoi către dirijor. E ca un cerc. Emițătorul devine receptor. Și invers. Sunt niște emoții pe care nu ai cum să le trăiești altfel. Senzația din sala de concert e cu totul special…

 

Hai să vorbim despre Vlaicu Vodă… Fiindcă eu acolo v-am descoperit pe voi și au fost câteva voci foarte înțelepte din interiorul proiectului care v-au lăudat…

Vlaicu Vodă a fost o experiență foarte frumoasă pentru noi. Ne-am simțit foarte bine alături de colegii de la Teatrul Excelsior și de ceilalți colaboratori. Am cântat o muzică foarte faină – apropiată pe alocuri de muzica renascentistă – scrisă de Petre Ancuța. Un om extraordinar care a fost acolo și ne-a susținut în fiecare moment. Lucrurile au mers foarte bine zic eu. Și putem spune că a fost o altă rampă de lansare pentru Ascendis Choir.

 

Știi că a plâns lumea în public și că ați fost și voi parțial „vinovați” de asta, nu? Momentul rugăciunii a fost incredibil. Sau cel puțin pe mine m-a marcat… Am fost două seri la rând – primele două seri din august – și m-a răscolit la fel de mult… Ați făcut în așa fel încât toată emoția din monologul ăla demențial să se amplifice într-un mod cu totul special…

A plâns lumea în public? Serios? Mă bucur s-aud asta. Sună ciudat, dar mă bucur că am făcut oamenii să plângă. Gavril Pătru a jucat extraordinar. A transmis. A transmis foarte mult. Și exact ce spuneam mai devreme, s-a creat un schimb de emoții… Ceva ce nu ai cum să simți decât dacă ești acolo prezent…

Cum ați primi invitația de a mai participa la proiecte teatrale pe viitor, după ce ați fost parte din evenimentul Vlaicu Vodă?

Cu siguranță am spune da. Suntem deschiși la orice fel de colaborare. Oricât de trăznită ar fi… Vrem să demonstrăm că se poate. Că în muzica corală chiar se poate face orice.

 

Sunt foarte mulți copiii care se îndreaptă inițial spre cor, dar apoi renunță. Cum facem să-i motivăm să meargă mai departe? Fiindcă am senzația că ar fi loc pentru mai multe ansambluri, pentru mai multă concurență din aia frumoasă…

Acum depinde de ce merg copiii acolo în primul rând. Dacă merg doar ca hobby sau dacă-și propun să facă pe mai departe ceva serios în direcția asta… Și depinde și fiecare ansamblu în parte. Ce repertoriu abordează, unde vor să ajungă… E important când ai un ansamblu de copii să găsești un repertoriu care să placă și să vină cu drag la cor. Eu niciodată n-am fost de acord să forțezi un copil. Nici la orele de pian. Totul trebuie să vină de la el. Să-l atragă ceea ce face. Și de asta cred că un repertoriu bun și niște oameni dedicați, care să-și facă treaba cu plăcere ar convinge mulți copii să nu renunțe.

 

Predai pian, doar ce-ai spus-o. Și lucrezi și cu câțiva copii cu autism. Cât de mult îi ajută muzica pe ei?

Enorm. Muzica îi ajută să se concentreze. Le dă o responsabilitate, aș spune… Foarte mulți dintre copiii cu autism au și auz absolut. Și atunci pentru ei devine mult mai ușor să învețe muzică. Am avut plăcerea să văd că după doar câteva lecții cu un copil cu autism, el nu doar că știe notele dar e absolut fascinat de pian și poate deja să facă strict după ureche niște cântecele…

 

Psihologul din mine nu se poate abține să nu întrebe… Poate că n-ar fi rău ca statul să includă cumva lecțiile de muzică gratuite în terapia copiilor cu autism, nu-i așa?

Deocamdată sunt, din câte știu eu, destul de multe asociații care finanțează activități de genul ăsta. Dar da, n-ar fi rău ca statul să se implice. Și nu vorbim doar de copiii cu autism. Statul nu ar trebui să renunțe la muzica din școli. Pentru că muzica se face cam din doi în doi în școli. A devenit o materie privită superficial și asta nu e ok. Nu doar copiii care merg la o școală de profil au talent. Talent poți descoperi oriunde.

 

Și până la urmă ar fi ceva ca școala să formeze o cultură muzicală cât mai solidă încă de timpuriu…

Ar fi. Dar asta ține și de interesul profesorului. Îmi cer scuze dacă deranjez aici pe cineva, dar ăsta e adevărul… Profesorii trebuie să găsească un mod de predare potrivit pentru elevii lor. Să-i facă să le placă muzica. Pentru că ei reprezintă până la urmă viitorul public din sălile de concerte și e cumva și datoria profesorilor de muzică din școli să le deschidă apetitul pentru muzica bună.

 

Nu ți-e dor de pian?

Ba da, mi-e dor. Mi-e dor să cânt la pian. Ultimul meu concert la pian a fost la final de clasa a 12-a, când am cântat Rhapsody in Blue a lui George Gershwin alături de orchestra Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiești. A fost un concert memorabil. De multe ori stau și-l ascult. Cu nostalgie… Pentru că mi-aș fi dorit să mai cânt. Dar tot timpul meu este dedicat acum înspre partea de dirijat și de cor și nu cred că aș reuși să studiez atât de mult pe cât ar trebui ca să revin la performanța de atunci…

 

Unde vă vedem și vă auzim în perioada imediat următoare?

Pe 8 noiembrie avem un concert super interesant la Sala Palatului, alături de 2 Vibes Symphony. Niște lucrări foarte drăguțe, scrise de Alexandru Anastasiu. Și va dirija maestrul Tiberiu Soare, unul dintre cei mai buni dirijori pe care-i are România în momentul de față. Vă invit cu drag să veniți și să descoperiți o muzică foarte specială 😊

 

O scenă pe care ți-ai dori să urci neapărat cu Ascendis Choir?

Îmi doresc foarte mult să avem propriul concert pe scena Ateneului Român. Și sper să ajungem acolo curând, să avem un concert coral al nostru, cu invitați și cu tot ce trebuie. Inițial plănuisem ceva pentru luna noiembrie, doar au apărut tot felul de evenimente și am ales să așteptăm până în primăvară…

O întâlnire care ți-a marcat cariera?

Un om care mi-a marcat drumul în carieră și în viață este maestrul meu, Gabriel Popescu. De la dumnealui am învățat tot ce știu și cu dumnealui am făcut 4 ani Dirijat pe perioada licenței la Conservator. Este un om extraordinar. Dirijorul corului Teatrului de Operetă. Și îl apreciez sincer pentru tot ceea ce face. Pentru tot ceea ce a făcut pentru mine. Este omul care m-a ajutat să-mi clădesc cariera și îi mulțumesc!

 

Cel mai neobișnuit gen muzical pe care l-ați transpune în muzica corală?

Bună întrebare… Stai să mă gândesc puțin… Hmm… Oare există vreun gen pe care să nu-l putem transpune in muzica corală? Pot să-ți spun mai degrabă ce n-aș transpune. În niciun caz manele. În rest, cred că orice gen se poate îmbina frumos. Jazz, pop, rock… Am auzit și coruri care cântau pe alocuri rap, ceea ce chiar inedit…

 

N-ar fi mișto să auzim ceva muzică corală și pe radio? Și nu mă refer aici la radiourile de nișă…

S-a auzit muzică corală pe radio, să știi. Noi am fost la Radio Guerilla acum câteva luni, într-o dimineață. O jumătate de oră s-a auzit muzică corală și oamenii au primit-o foarte bine. Am rămas foarte plăcut surprinși de feedback-ul primit…

 

Dacă tot vorbim de feedback… Nu cred că ați scăpat de gurile rele., nu-i așa?

Ceva feedback mai puțin pozitiv cred că există mereu. La urechile mele ce-i drept n-a ajuns nimic până acum… Bineînțeles că se întâmplă ca după vreun eveniment să fim asociați aiurea cu diverse partide, cu organizații… Nu se poate să te ferești de “etichetele” astea, chiar dacă știi că-s nefondate… Și până la urmă știi cum se spune, orice publicitate e bine venită, fie ea pozitivă sau negativă (râde).

 

Aproape ultima întrebare… De unde numele de Ascendis Choir?

E o poveste lungă. Am stat mult să mă gândesc ce nume să poarte ansamblul. Căutam ceva care să prindă la public și să ne și definească. Și dintre alte 100 de nume care mi-au trecut prin cap, am ales câteva. Vreo patru sau cinci. Apoi am votat, împreună cu coriștii mei. Și a fost unanimitate pentru Ascendis 😊 Și am vrut să fie Ascendis Choir, în engleză. Fiindcă asta arată ceva. Suntem tineri, facem o muzică nouă, facem muzică corală accesibilă și vrem să ne apropiem de tineri.

 

Ultima întrebare. Dacă ai putea avea orice superputere din lume… care ar fi ea?

Aș vrea să călătoresc cu puterea gândului. Să pocnesc din degete și să ajung instant în orice loc din lume. Aș avea așa ceva mai mult timp. Aș reuși să-mi văd mai des și familia. Aș ajunge mai ușor în vacanță…

 

 

 

Just a reminder: Opiniile exprimate de către persoanele intervievate sunt strict personale și nu reflectă poziția Cultural.21 față de situațiile, persoanele sau faptele în discuție 🙂