CĂRȚI, POEZIE & CO

Actorul care mi-a redat încrederea în poezie…

Citeam mai devreme ceva pe Facebook și rezonam atât, dar atât de bine... Suntem atât de avizi în online - și se prea poate și-n offline - după frivol, după noroiul cotidian, după miștocăreală ieftină, după scandal. Și atât de puțin disponibili în fața unei clipe de liniște. De poveste. De iubire. De simplu din… Citește în continuare Actorul care mi-a redat încrederea în poezie…

MUZICĂ

Eugen Cristea. Actorul și chitara…

M-am oprit deunăzi din nou în grădina Muzeului Național al Literaturii Române pentru o întâlnire extraordinară cu Eugen Cristea, pe care eu una o așteptam de mult. Era finalul unei zile pline. Era aproape de șapte seara. Plecasem de acasă puțin după șapte dimineața. Băusem vreo trei cafele mari. Mâncasem un covrig dimineață pe la zece și cam atât. Alergasem prin tot orașul și mă prinsese ploaia. Eram… Citește în continuare Eugen Cristea. Actorul și chitara…

VERSURI

Septembrie

Septembrie, abia la început... Toamnă uitucă și parcă prea delăsătoare Ca într-un film romantic de mai demult. Septembrie cald și auriu, ca prima noastră sărutare....   Vară indiană, aidoma poveștilor din cărți... Septembrie, ca-n dimineața când ne-am cunoscut Pe vremea când amândoi iubeam prin alte părți. Toamnă răzleață, ce pare că-n drumu-i s-a pierdut...

VERSURI

Noaptea, toamna

Îmi place cum miroase noaptea, toamna Când octombrie se-aproprie lesne de sfârșit, Când vântul prin copacii dezgoliți dă iama Și deasupra orașului e cer senin, de stele împânzit. Și-mi place cum răsună noaptea, toamna. A tăcere și-a foșnet de frunze reci... Și cum uneori ploaia își face auzită larma Acompaniată nepăsător de adieri pribegi.