VERSURI

Doi trecători…

Era iarnă, ca și acum... Doi trecători oarecare Rătăciți pe același drum, Fugind de grabnica-nserare...   Era frig. Și chiar ningea... Două suflete fără busolă Pierdute printre fulgi de nea Fix la aceeași oră...   Era trecut un pic de cinci... Doi oameni singuri, prizonieri, Resemnați și-un strop prea cinici, Alergând decis spre nicăieri...  … Citește în continuare Doi trecători…

VERSURI

Septembrie

Septembrie, abia la început... Toamnă uitucă și parcă prea delăsătoare Ca într-un film romantic de mai demult. Septembrie cald și auriu, ca prima noastră sărutare....   Vară indiană, aidoma poveștilor din cărți... Septembrie, ca-n dimineața când ne-am cunoscut Pe vremea când amândoi iubeam prin alte părți. Toamnă răzleață, ce pare că-n drumu-i s-a pierdut...

VERSURI

Noaptea, toamna

Îmi place cum miroase noaptea, toamna Când octombrie se-aproprie lesne de sfârșit, Când vântul prin copacii dezgoliți dă iama Și deasupra orașului e cer senin, de stele împânzit. Și-mi place cum răsună noaptea, toamna. A tăcere și-a foșnet de frunze reci... Și cum uneori ploaia își face auzită larma Acompaniată nepăsător de adieri pribegi.