Iubesc. Iubesc nopțile lungi și ploioase Când mă lași cu tine-n brațe să adorm... Iubesc la fel și serile astea reci și cețoase Când rătăciți pe-alei noi de toate știm să uităm...   Iubesc felul în care-mi zâmbești în zori Când întunericul se dizolvă încet în răsărit Și cum mă ridici apoi atât de-ușor până … Citește în continuare Iubesc

Miroase a toamnă prin fereastra deschisă. A toamnă și-a ploaie nebună și tristă... A frunze roșiatice gonite spre zarea pustie Și-a vânt, și-a nori și-a singurătate arămie...   Și probabil că și-n casă, ca și afară, e frig. Însă eu frigul în brațele tale nu-l simt... Iar mirosul galben de toamnă se disipă fin Pe … Citește în continuare Miroase a toamnă…

Au spus că ce-avem noi nu e iubire, ci păcat... Că-i ceva greșit în faptul că inima ne-am ascultat, Că timpul ne va pedepsi pentru purtarea noastră fără de minte Și că Universul să fim iar drepți ne va aduce aminte...   Dar eu tot nu înțeleg... ce-i nedrept în faptul că ne-am întâlnit Și … Citește în continuare Firimituri de fericire

Septembrie, abia la început... Toamnă uitucă și parcă prea delăsătoare Ca într-un film romantic de mai demult. Septembrie cald și auriu, ca prima noastră sărutare....   Vară indiană, aidoma poveștilor din cărți... Septembrie, ca-n dimineața când ne-am cunoscut Pe vremea când amândoi iubeam prin alte părți. Toamnă răzleață, ce pare că-n drumu-i s-a pierdut...

Îți mulțumesc. Îți mulțumesc că știi să faci să-mi fie dor. Că atunci când sunt cu tine tot greul devine mai ușor... Îți mulțumesc că mă iubești așa, fără să mi-o spui Și că povestea asta-i doar a noastră și nu a orișicui...   Îți mulțumesc. Îți mulțumesc că știi să-mi vorbești doar din priviri. … Citește în continuare Recunoștință

Noi doi și ploaia, în seara aia rece de septembrie Îmbrățișați pe furiș, pe străzile pustii... Noi doi și cântecul ăla obsedant de la radio Pe care sufletul tău l-a invitat pe-al meu la dans... Noi doi și-o sticlă ieftină de vin Pe care n-am mai găsit răgaz să-l bem... Căci ne era prea dor unul … Citește în continuare Ar fi putut fi poezie…

Era seară. Octombrie, parcă... Era frig și dragostea se încăpățâna să fie oarbă. Te iubeam. Deși știam că nu ești pentru mine. Aveam să sufăr eu cât pentru amândoi și o știam prea bine... Mă rugam. În fiecare seară... Speram ca totul să fie la fel de efemer ca și fumul de țigară. Te iubeam. … Citește în continuare Nostalgie