Îi zice poezie când mă îmbăt cu aroma de cafea
rătăcită cu tupeu în sărutarea ta…
Și îi mai zice poezie când mă lași să adorm cuminte
cu părul răvășit pe pieptul tău fierbinte…
Și tot poezie e când citim aceeași pagină din carte
răvășiți de focul iubirii de cu noapte…
Iar de când mă lași să te privesc în zbor n-o fi tot poezie
Chiar nu știu ce ar putea să fie…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
