Să-mi fii cel făr’ de care pielea mea nu știe a fi,
Să-mi fii sens, să-mi fii motivul de-a trăi…
Să-mi fii soare-n diminețile cu nor,
Să-mi fii lună plină când nopțile mă dor…
Să-mi fii liniște-n zgomotul lumii de-afară,
Să-mi fii povestea din fiecare seară…
Să-mi fii bucurie când cerul mi-e întunecat,
Să-mi fii mustrare când a greși mi-e dat…
Să-mi fii casă când făr’ de busolă rătăcesc,
Să-mi fii dascăl când din trufie uit cum să iubesc!
Să-mi fii vis și nebunie și iertare,
Să-mi fii nesomn și să-mi fii dulce alinare…
Să-mi fii zâmbet când e furtună-n ochii mei,
Să-mi fii rațiune când gândurile mi-s făr’ de temei…
Să-mi fii cafeaua din zori de vrei.
Să-mi fi și vinul serilor cu parfum de tei,
Să-mi fii nesaț și vinovat delir într-o prea rece realitate…
Să-mi fii cel ce din sărut îmi cere să-i fiu și tot și jumătate!
