Alcesta. E oare drept să trăiești fără cel iubit?

 

În intimitatea deja familiară mie a Sălii Mici de la Unteatru, o scenă goală abundă în emoție și înțelepciune… O scenă pe care o legendă antică prinde viață și se transformă într-un spectacol atât de necesar în zilele noastre… Alcesta. Exact, tragedia lui Euripide. Prin ochii unei regizoare (n.r Zsuzsánna Kovács) cu a cărei viziune m-am întâlnit acum pentru prima dată și care m-a purtat cu povestea asta spre zone din interiorul meu pe care le evitam deja de prea multă vreme…

N-o să vă povestesc acum legenda Alcestei. O găsiți voi singuri, din două click-uri… N-o să vă povestesc nici pas cu pas ce se petrece pe scenă. Mă cunoașteți deja de suficientă vreme ca să știți că nu-mi stă în obicei… O să vă povestesc în schimb cât de mult m-a răscolit spectacolul ăsta… Căci da, Alcesta e genul de spectacol care te provoacă să-ți pui întrebări. Să cauți răspunsuri. Să vezi realitatea ceva mai clar. Să pui la îndoială multe lucruri pe care le luai de-a gata până acum… Alcesta aduce în prim plan întrebări existențiale și adevăruri nu neapărat ușor de acceptat… Spectacolul ăsta te forțează să te pui în pielea fiecărui personaj în parte și să dai piept cu conștiința ta… Tu pentru cine ți-ai da viața fără să crâcnești? Cine se face cu adevărat responsabil de soarta omului? Destinul? Zeii? El însuși? E cineva obligat să ne izbăvească greșelile? E de datoria unui părinte să moară pentru fiul său? Cum mai poți trăi știind că altcineva a murit în locul tău? Și, poate cel mai dureros, e oare drept să fii lăsat în viață fără cel iubit?

Citește și Nebun din dragoste. Sau… cât de vinovate sunt oare iubirile vinovate?

Alcesta e genul de poveste care se adresează publicului cu duioșie, cu emoție din aia curată, cu sinceritate… Cu umor, dar și cu un simț al realității fantastic… O poveste al cărei tâlc se dezvăluie spectatorului cu finețe. Cu căldură. Și totuși cu atât de multă forță… O legendă metamorfozată într-un spectacol care ți se lipește de suflet și care-ți dă de gândit… Și dincolo de temă și de regia asta minunată care face ca „lecția” să pară atât de simplă pentru „învățăceii” din sală, Alcesta e o lecție de actorie! E prima dată când o văd pe Florina Gleznea pe scenă. Abia aștept să o revăd. Frumoasă și atât de perfectă aici, în rolul ăsta pe care nu multe actrițe l-ar putea face cu atâta nonșalanță… Lari Giorgescu? Unul dintre actorii mei preferați, and that’s no secret 🙂 Un actor expresiv, sincer și generos, care transmite mult și care face teatru într-un fel aparte… Și care nu se dezminte nici în povestea asta, unde ne lasă din nou să vedem o părticică din sufletul lui… Și pentru asta îi rămân din nou datoare! Iar acestor doi oameni talentați li se alătură alți doi oameni la fel de talentați. Ștefana Ionescu-Dârzeu, cu o partitură cheie jucată bine de tot… Și Ionuț Grama, de a cărui măiestrie în ale teatrului cred că ați auzit deja atât de multe…

Citește și Eine kleine Nachtmusik. Sau când teatrul își spune poezia prin dans…

Da, mi-a plăcut Alcesta. Mult. M-a bucurat și m-a durut povestea asta. M-a făcut să înțeleg câte ceva despre viață. Despre iubire. Despre oameni… A fost o gură de oxigen pentru mine ca simplu spectator. Și pentru mine ca psiholog… A fost genul ăla de spectacol la finalul căruia mi-am deschis repede telefonul și-am ținut morțis să spun atunci, in that very second, în șoaptă, un te iubesc!



Categorii:drama, TEATRU

Etichete:, , , , , , , , , , ,

1 răspuns

Trackback-uri

  1. Câteva cuvinte despre Pelicanul lui Strindberg… – Cultural.21

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: