De ce mi-a plăcut „Un pas în urma serafimilor”…

…deși eram un pic cam sceptică la început? Fiindcă e, printre altele, un exemplu că se poate și altfel în cinematografia de la noi… Mi-a tot scăpat filmul ăsta cât a rulat în cinematografe. Și da, recunosc, nici nu prea am făcut cine știe eforturi să-l văd. Fapt de care nu sunt neapărat mândră… Vedeți, eu am o meteahnă. Când se vorbește prea mult despre ceva, când toată lumea te îndeamnă să vezi cutare film sau să citești cutare carte, devin cumva reticentă… Nu, n-am văzut nici Titanic și n-am citit nici Harry Potter, nici vreun Dan Brown… Și uneori cred că meteahna asta a mea îmi prinde bine. Doar că alte ori, mă împinge la greșeli ca asta de acum, când era să ratez Un pas în urma serafimilor… Noroc însă că am găsit DVD-ul la Cărturești și l-am luat acasă 🙂

N-o să vă povestesc acum subiectul filmului, că deja s-a scris și s-a vorbit despre asta de un milion de ori. Și oricum știți că nu-mi stă-n obicei să o fac… În schimb o să vă spun că e un film de care era nevoie. Și ca subiect, și ca tot… Cât e realitate și cât e ficțiune în povestea de pe ecran nu știu dacă are importanță. Fiindcă eu cred că filmul ăsta nu e (numai) despre adevărurile pe care le spune despre instituția bisericii (despre care prefer să nu discut, fiindcă mă aprind repede pe tema asta :D). Eu cred că Un pas în urma serafimilor e despre maturizare. Despre reguli și despre când să te opui lor. Despre încredere. Despre alegeri. Despre greșeli. Despre asumare. Despre credință. În Dumnezeu și în propriile valori. Despre libertate. Despre (auto)control. Despre puritate, care uneori rămâne acolo undeva chiar și atunci când avem senzația că s-a pierdut pe veci. Despre oameni. Despre teamă și curaj deopotrivă…

Și e conturată bine povestea. Cu umor, cu realism și cu sinceritate. Atinge niște puncte sensibile, însă fără a brusca privitorul. Spune pe șleau niște chestii, însă nu forțează nota. Și e, așa cum spuneam la început, un exemplu că se poate și altfel. Că filmele românești pot să arate bine, să spună povești și despre alte lucruri importante în afară de comunism, să atragă deopotrivă atenția criticilor și a publicului, să vorbească despre niște lucruri fără să fie vulgar și să facă în așa fel încât te învețe ceva pe tine, cel din fața ecranului. Fiindcă da, Un pas în urma serafimilor, vine cu câteva lecții pe care n-ar trebui să le trecem cu vederea!

Unde este Dumnezeu? E întrebarea al cărei răspuns mi l-a reconfirmat filmul ăsta. Și fie doar și pentru atât și nu-mi pare rău că am luat DVD-ul zilele trecute. Și da, eu zic că Daniel Sandu a făcut o treabă foarte bună cu Un pas în urma serafimilor. Și cred că dacă mai sunt printre voi întârziați, așa ca mine, care nu au văzut până acum filmul, ar trebui să se gândească să o facă…

 



Categorii:FILME ROMÂNEȘTI, FILME, SERIALE & LUCRURI FAINE DE LA TV

Etichete:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: