La final de stagiune…

E iulie. E vacanță. Mai toate teatrele și-au încheiat stagiunile… Și am vrut să scriu rândurile astea… Și să mulțumesc…

Mulțumesc vouă, celor care faceți teatru cu inima și pentru inimi…                                                                           Vouă, celor care pășiți seară de seară pe scenă și râdeți sau plângeți, indiferent de ce e în sufletul vostru, pentru ca mii de oameni să își aducă aminte ce frumos e să te emoționezi…                                                                             Vouă, celor rari. Care dincolo de a fi actori, sunteți oameni. Oameni frumoși, sinceri și generoși…                           Vouă, celor care mai găsiți puterea să ieșiți zâmbind la aplauze după trei ore în care vă puneți sufletul gaj pentru ca noi să credem și să ne îndrăgostim de povestea de pe scenă…                                                                                  Vouă, celor care atunci când luminile se sting, redeveniți în tăcere oameni și dispăreți în întuneric fără să cereți nimic în schimb pentru munca voastră…

Apoi, mulțumesc vouă, regizorilor care încă mai credeți în povești. Și care știți a le spune cu atât de multă dibăcie…      Vouă, celor care – chiar dacă nu vreți să recunoașteți – vă pricepeți la oameni mai bine ca oricine…                        Vouă, celor care ne faceți să înțelegem și să iubim acel clișeic „ce-a vrut să spună autorul” chiar și atunci când textul e, din cine știe ce punct de vedere, complicat…                                                                                                          Vouă, celor care vedeți dincolo de aparențe și apoi ne învățați și pe noi cum să o facem…

Și, desigur, mulțumesc vouă, celor din spatele scenei…                                                                                              Vouă, celor care le sunteți lor alături la fiecare pas de la prima lectură și până la ultima reprezentație…                  Vouă, celor fără de care magia aia de pe scenă n-ar mai fi atât de… ei bine, magică 😉                                              Vouă, celor care puneți suflet în tot ceea ce faceți chiar dacă știți că puțini sunt cei ce își aduc aminte să-i aplaude la final de spectacol…

Mulțumesc. Mulțumesc vouă tuturor. Tuturor celor care (și) stagiunea asta mi-ați dat lumea peste cap. În sensul cel mai bun cu putință…                                                                                                                                                    Vouă celor care m-ați (re)învățat să visez. Să cred. Să iubesc. Să zbor. Să râd. Să plâng. Să vibrez. Să simt…            Vouă celor care m-ați iertat că m-am ținut scai de voi la sute de spectacole. Sau dacă nu m-ați iertat, cel puțin mi-ați înțeles nebunia…                                                                                                                                                             Vouă celor care faceți teatru cu inima. Și pentru inimi. Da, știu că am mai spus asta o dată. Doar că e foarte important să se știe asta… 🙂

Mulțumesc. Mulțumesc din tot sufletul meu de spectator păcătos. Mă înclin. Vă iubesc. Și abia aștept să vă revăd



Categorii:CONFESIUNI COOLturale, TEATRU

Etichete:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: