Spirit neliniștit. Profesori hărăziți. Studenți fericiți.

Au fost câteva spectacole care mi-au făcut cu ochiul la Festivalul Internațional al Școlilor de Teatru de la începutul lunii. Doar că festivalul ăsta m-a prins, recunosc, obosită. Pe final de stagiune, după două sute și ceva de vizite la teatru în ultimele zece luni și după multe ore de muncă. Și după ce tocmai promisesem că până în septembrie nu mai pun piciorul într-o sală de teatru. Așa, ca un soi de exorcizare. Că parcă prea stau mult la teatru…

Așa că am ales un singur titlu din line up-ul festivalului ăstuia despre care se vorbește numai de bine… Un spectacol despre care tot auzisem și pe care-l ratasem de fiecare dată. Și pe care m-am bucurat să-l descopăr acum 🙂 Spirit neliniștit e spectacolul de licență al studenților la actorie de la Hyperion. Niște studenți foarte norocoși, aș spune eu. Căci trebuie să fie foarte fain să-i ai drept profi pe Maia Morgenstern și pe Constantin Florescu. Nume care, de altfel, m-au făcut să-mi doresc să văd spectacolul ăsta. Pe care l-am găsit super simpatic. Da, textul lui Noël Coward e unul ofertant. O comedie cu subtext, care nu vrea doar să te facă să râzi ci îți propune în joacă și o temă de meditație. Și te face, așa cum ar trebui să o facă orice spectacol reușit, să te pui pentru o clipă în locul personajelor 😀

Și da, mi-a plăcut entuziasmul cu care joacă copiii ăștia. Paranteză: când începi să-i numești copii pe niște puști de douăzeci și un pic, e clar că ai îmbătrânit, nu? Închid paranteza și revin. Nu, poate că nu joacă perfect. Poate că mai au de învățat. Poate că unii vor face din actorie meserie, iar alții vor porni pe alte căi. Poate unii își vor egala ori își vor depăși idolii, în timp ce pentru alții nu va fi la fel de ușor să cunoască gloria. Dar nu asta contează acum. Contează că am văzut o echipă bună pe scenă. Că au pus suflet. Că le place ceea ce fac și că se bucură de tot ce are meseria asta mai frumos. Că încă nu și-au pierdut puritatea. Că se lasă duși de val și iubiți de public… Au energie, au avântul specific vârstei, au încrederea insuflată de dascăli și au dorința de a construi. Și merită din plin aplauzele celor veniți să-i vadă!

Nu știu dacă se va mai juca sau nu Spirit neliniștit. Știu însă că a fost o experiență faină spectacolul ăsta. Și că sunt câteva chipuri pe care le-am văzut pe scenă cu care aș vrea să mă reîntâlnesc la teatru. Am râs, m-am bucurat de teatru, mi-am luat doza de paranormal… Ce mi-aș putea dori mai mult? Mulțumesc, copii frumoși 🙂



Categorii:comedie, TEATRU

Etichete:, , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: