Maestrul de ceai. Lectură obligatorie…

Nu știu dacă v-am mai spus, dar eu în liceu am citit mult. De fapt, eu în liceu am devenit dependentă de citit. Așa mă puneam eu la adăpost de realitate, căci nici atunci nu eram prea în apele mele cu capul. Și mai aveam și o groază de timp. În timpul orelor, că nu era prea mare agitație pe la liceul meu de fițe… Iar prima carte pe care am citit-o într-a noua a fost Maestrul de ceai. Pe care am recitit-o încetișor acum, în ultimele săptămâni. Mi-a plăcut mult cartea asta pe atunci. Și eram curioasă cam ce avea să fie diferit la o a doua lectură la mai bine de zece ani diferență…

Da, am redescoperit povestea scrisă de Yasushi Inoue. Am descoperit, mai bine zis, multe lucruri ce se ascund dincolo de poveste pe care poate că atunci, copil fiind încă nu am avut nici maturitatea și nici răbdarea să le înțeleg cum se cuvine. Cartea asta nu doar că ne arată nouă, europenilor neinițiați și atât de ignoranți, o altă cultură (și încă una fabuloasă!!!), ci ne oferă în același timp o sumedenie de lecții neprețuite… Maestrul de ceai e o lectură obligatorie, mai ales pentru cei ca mine. Pentru cei dezorientați pe interior, aflați într-un proces haotic și alambicat de soul searching. O poveste pe care trebuie să știi să o savurezi exact ca pe un ceai bun… O poveste despre onoare. Despre prietenie. Despre datorie. Despre relația sacră maestru-discipol. Despre teamă, încredere, întrebări și răspunsuri. În cartea asta se împletesc misticul și realul dureros, poezia, înțelepciunea orientală, evidentul și subtilul, tradiția, iubirea necondiționată, metafora și ritualul… Și nu, nu e neapărat ușor să urmărești firul poveștii. Nu e o carte pe care să o devorezi în câteva ore, ci una pe care să o lași să ți se dezvăluie. Căci altfel, o vei fi cititi în zadar… O meditație legată între două coperte de carton, pe care eu mă bucur nespus că mi-am făcut în sfârșit timp să o mai parcurg o dată 🙂

Maestrul de ceai e una dintre acele cărți pe care le voi prețui mereu. Nu cred că mi-a picat tocmai întâmplător în mâini acum 12 ani. La fel cum nu cred că impulsul de a o reciti a venit acum așa, de nicăieri… Și știu că nu e una dintre acele cărți care să fie pe placul tuturor. E o carte pe care trebuie să o citești cu sufletul. O carte care cu siguranță te va schimba și pentru care trebuie să fii pregătit… Nu, eu nu cred că eram pe deplin pregătită la început de liceu pentru întâlnirea cu Maestrul de ceai… Sper însă că de astă dată am fost. Și că mi-am însușit corect învățăturile pe care le căutam la nivel subconștient atunci când am lăsat deoparte cărțile pe care le citeam și am revenit la povestea asta…



Categorii:CĂRȚI, literatura

Etichete:, , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: