E pentru prima dată când mie chiar îmi place că ninge,

Fiindcă mi-s cu tine de mână prin noaptea pustie.

Și chiar de-ar vrea, vântul ăsta viclean nu ne poate atinge…

Iar liniștea albă la săruturi calde în șoaptă ne-mbie

Și chiar de-i târziu și e frig, nouă nici că ne pasă

Și la îndemn ne supunem pe dată c-o nebună sete de noi…

Ochii tăi mă cer printre fulgii deși de omăt și lumea toată-i a noastră

Și-n întuneric ne pierdem vrăjiți, căci parcă ar ninge-n culori…