E pentru prima dată când mie chiar îmi place că ninge,
Fiindcă mi-s cu tine de mână prin noaptea pustie.
Și chiar de-ar vrea, vântul ăsta viclean nu ne poate atinge…
Iar liniștea albă la săruturi calde în șoaptă ne-mbie
Și chiar de-i târziu și e frig, nouă nici că ne pasă
Și la îndemn ne supunem pe dată c-o nebună sete de noi…
Ochii tăi mă cer printre fulgii deși de omăt și lumea toată-i a noastră
Și-n întuneric ne pierdem vrăjiți, căci parcă ar ninge-n culori…
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
Cultural.21 
Frumos !!! Sa ne murdarim de culoare 😉
ApreciazăApreciază