Fiindcă aveam o datorie față de cei mai mișto criminali din univers…

Mi-am dat seama aseară, în timp ce-mi rezervam un loc la Cuibul Artiștilor pentru weekend-ul viitor, că eu am rămas cu o datorie uriașă față de oamenii ăștia… Eu am mai văzut un spectacol de-al lor în vară – care de altfel m-a și determinat să vreau să revin acum spre cuibul lor – și nu v-am povestit despre el. Și tare ar fi trebuit. Și tare mult mi-aș dori să-mi îndrept acum greșeala asta, fie chiar și cu o întârziere atât de colosală…

Am văzut Criminalii în iunie, în cadrul unui festival foarte fain despre care v-am vorbit atunci aici. Am văzut o groază de spectacole bune atunci. Ce-i drept, prin obiectivul aparatului de fotografiat. Ceea ce mi-a răpit din statutul de spectator. Și ceea ce m-a făcut să mă gândesc că poate n-ar trebui să-mi aleg un spectacol preferat dintre cele de la festival. Pentru că nu apucasem să le descopăr așa cum o fac de obicei din sală și pentru că am considerat că asta mi-ar adânci și mai mult subiectivitatea… Dar adevărul e că am avut un spectacol preferat. Și, toanta de mine, mi-am dat seama de asta abia acum… Văzând event-ul creat de Cuibul Artiștilor pe Facebook pentru Fluturii sunt liberi, mi-am zis Ei sunt oamenii care au făcut Criminalii! Clar vreau să-i mai văd 🙂 Pentru că m-au fascinat în vară cu spectacolul lor. Pentru că au adus atunci, pe scena de la Sala Gloria, un soi de comedie din ce în ce mai rar întâlnit. O comedie curată. Colorată. Perfect jucată. Cu un ritm genial.

Adaptarea asta după Crima din strada Lourcine a lui Labiche a adus în fața publicului un spectacol dintre cele de care e imposibil să nu te îndrăgostești. Un spectacol al naibii de bine gândit, pus în scenă cu o energie debordantă și cu o atenție la detalii ieșită din comun… Nebunii ăștia frumoși – toți elevi de liceu pe atunci! – m-au prins în povestea lor trăznită rrrolă, cu rrrolă, cu rrrolă… și m-au făcut să uit de toate relele din lume. Nebunii ăștia frumoși (n.r. Sara Cuncea, Lorin Presecan, Rareș Ștefan Ularu, Ilse Muller, Maria Nicolici) au făcut o demonstrație impecabilă de actorie, din care sunt sigură că nu greșesc când spun că sunt actori dintre cei cu patalama și cu o groază de pretenții care ar avea câte ceva de învățat…

Da, mie mi-a plăcut mult. Privind în urmă îmi dau seama cât de clar îmi amintesc fiecare detaliu din spectacol. Și asta deși, așa cum spuneam, eu eram mai întâi responsabilă cu pozele acolo și mai apoi spectatoare… Ceea ce înseamnă că undeva în mintea și, mai ales, în sufletul meu, Criminalii s-a întipărit for good... Dragostea de teatru pe care am citit-o în ochii copiilor ăstora, pofta lor de joc, maturitatea din fiecare detaliu, decorul, costumele, totul m-a cucerit în după amiaza aia de iunie. Am văzut un spectacol pe puțin impecabil… Și știu că vor fi voci care mă vor blama pentru ceea ce urmează să spun, dar sincer chiar nu-mi pasă… Mie personal, spectacolul pus la cale de oamenii ăștia de la Cuibul Artiștilor mi s-a părut a fi fără îndoială mai bun decât cel de la Național… Și singura mea „reclamație” ar fi aceea că s-a terminat prea repede… Și nu știu dacă și când se va mai juca bijuteria asta de comedie, însă mie mi-ar plăcea la nebunie s-o revăd 😉



Categorii:comedie, CULTURAL.21 TEEN, TEATRU

Etichete:, , , , , , , , ,

1 răspuns

Trackback-uri

  1. Despre fluturii cei liberi din Cuibul cel vrăjit… – Cultural.21

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: