Cred că v-am mai povestit că eu nu prea mai deschid televizorul de vreun an. Doar că de Crăciun am fost vreo două zile acasă, la Ploiești… Și-am lenevit… Și mi-am mai aruncat din când în când câte un ochi să văd ce se mai dă pe la TV… Și adevărul e că mi s-a părut destul de greu să găsesc ceva fain de văzut… Dar nu imposibil, totuși 😉 Fiindcă am avut norocul să prind nu unul, ci două concerte foarte mișto ale unei tipe de care mie îmi place mult…

Pe Paula Seling eu am admirat-o în secret de când eram mică… Și nu doar pentru cât de supercalifragilistic e ceea ce poate ea să facă cu vocea și cu pianul, ci și pentru că mie-mi pare că ea e printre puținele dive adevărate de la noi. E super talentată, e frumoasă, are o ținută impecabilă pe scenă… Și pune o tonă și jumătate de pasiune în ceea ce face și asta se vede cu ochiul liber. Și e imposibil să nu iubești pe cineva care-și iubește atât de mult meseria! Iar când vine vorba de colinde… Ei bine, chestia asta cu colindele nu-i pentru toată lumea. Trebuie să ai ceva al tău în voce. Ceva special… Iar Paula are de departe acest ceva. Și cântă colinde așa cum nu o fac mulți 🙂

Atât prin concertul de anul trecut, de la Sala Radio, cât și prin concertul de acum, de la Filarmonica Oltenia din Craiova, Paula Seling a reușit mai mult decât să aducă bucurie în inimile tuturor celor prezenți în sală și acasă, în fața televizoarelor. Fiecare cântec ne-a amintit că, uneori, magia sărbătorilor se ascunde într-un glas… Magia asta despre care tot vorbim, dar pe care ne e atât de greu să o definim… Însă ascultând-o pe Paula totul devine parcă mai ușor… Muzica ei ne aduce liniște. Și căldură. Și un zâmbet atât de sincer pe buze… Muzica ei ne face să ne întrebăm de ce nu sună toată muzica așa… Muzica ei e despre iubire. Și credință. Și tradiție. Și frumos. Muzica ei ne (re)învață să credem în povești. Muzica ei spune povești. Și asta într-o lume care are nevoie de ele ca de aer…

Și e atât de multă dragoste în ochii ăia limpezi și frumoși. Și atât de multă eleganță în fiecare apariție a Paulei. Și mai e și un strop de mister. Și o încredere nebună în sine. Și poate că e doar impresia mea, dar pare că e înconjurată oriunde merge de o lumină care poate izvorî doar dintr-un suflet frumos… Și nici nu știți cât mă bucur că printre micile bucurii pe care le-am primit în dar Crăciunul ăsta, a fost și muzica ei… Mulțumesc, Paula!