Era iarnă, ca și acum…
Doi trecători oarecare
Rătăciți pe același drum,
Fugind de grabnica-nserare…
Era frig. Și chiar ningea…
Două suflete fără busolă
Pierdute printre fulgi de nea
Fix la aceeași oră…
Era trecut un pic de cinci…
Doi oameni singuri, prizonieri,
Resemnați și-un strop prea cinici,
Alergând decis spre nicăieri…
Doi trecători, dar nu unii oarecare…
Două suflete, doi oameni resemnați
Ce-aveau a se îndrăgosti cu disperare,
Căci tu și eu am fost mereu predestinați…
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
