Doi trecători…

Era iarnă, ca și acum…

Doi trecători oarecare

Rătăciți pe același drum,

Fugind de grabnica-nserare…

 

Era frig. Și chiar ningea…

Două suflete fără busolă

Pierdute printre fulgi de nea

Fix la aceeași oră…

 

Era trecut un pic de cinci…

Doi oameni singuri, prizonieri,

Resemnați și-un strop prea cinici,

Alergând decis spre nicăieri…

 

Doi trecători, dar nu unii oarecare…

Două suflete, doi oameni resemnați

Ce-aveau a se îndrăgosti cu disperare,

Căci tu și eu am fost mereu predestinați…



Categorii:VERSURI

Etichete:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: