Vă spuneam ieri că a fost Festivalul de Teatru al Adolescenților Victoria Art în weekend. Și vă spuneam că, prinsă fiind cu o groază de lucruri, n-am reușit să văd toate spectacolele. Dar între cele la care am ajuns a fost unul la finalul căruia m-am auzit spunând cu voce tare Pe bune? Pentru că felul în care copiii din Trupa AICI au adus pe scenă Opera de trei parale m-a lăsat fără cuvinte…

Au fost perfecți! Au jucat, au cântat și s-au mișcat impecabil. Au strălucit, pur și simplu. Au venit în fața publicului cu un spectacol frumos. Un spectacol în care se vede clar că au investit timp, muncă și mai ales emoție. Un spectacol din care îndrăznesc să spun că ar fi regizori și actori cu patalama care ar avea câte ceva de învățat… O bucurie de spectacol, ce să mai… Un musical în toată regula construit cu atâta responsabilitate și energie de niște actori atât de tineri, la care am văzut o poftă nebună de a fi pe scenă. O poveste spusă mișto. Cu fler, cu asumare și cu foarte mult talent. O poveste pentru care aș plăti oricând bilet ca s-o revăd. Pentru că această Operă de trei parale chiar face toți banii 😉

Mi-a plăcut complicitatea frumoasă dintre ei. Mi-a plăcut amestecul ăsta de prospețime și maturitate pe care-l au copiii ăștia geniali din Trupa AICI. Mi-a plăcut ce-au făcut ei din povestea asta. Mi-a plăcut jocul lor. Nu mi-a venit să cred cât de bine au cântat! Și mi-au plăcut al naibii costumele. Mi-a plăcut tot la Opera de trei parale. Nu, n-am văzut niște adolescenți oarecare. Am văzut actori. Actori buni, dintre care sunt câțiva pe care tare rău mi-ar părea rău să nu-i văd luând calea asta și după liceu… Am văzut o demonstrație atât de vie și de luminoasă de teatru curat. Un spectacol profi, de care eu una m-am îndrăgostit. Un spectacol care mi-a făcut seara mai frumoasă și care mi-a rămas întipărit nu doar pe retină, ci și în inimă…

Și nu știu când și cum, dar tare mi-ar plăcea să-i revăd pe oamenii ățtia frumoși… Până atunci, mă înclin în fața lor. Mulțumesc pentru magie, copiii talentați!