Miroase a toamnă prin fereastra deschisă.
A toamnă și-a ploaie nebună și tristă…
A frunze roșiatice gonite spre zarea pustie
Și-a vânt, și-a nori și-a singurătate arămie…
Și probabil că și-n casă, ca și afară, e frig.
Însă eu frigul în brațele tale nu-l simt…
Iar mirosul galben de toamnă se disipă fin
Pe pielea ta caldă ce miroase-a pelin…
Și mi-e dor de tine chiar și când te am atât de aproape…
Și se-ntunecă încet, dar toamna oricum pân’ la noi nu răzbate.
Și plouă mai tare acum și vântul se înfurie-a furtună…
Dar cui îi pasă, când tu ești aici să-mi spui noapte bună?
Categorii:VERSURI
Lasă un răspuns