Miroase a toamnă prin fereastra deschisă.

A toamnă și-a ploaie nebună și tristă…

A frunze roșiatice gonite spre zarea pustie

Și-a vânt, și-a nori și-a singurătate arămie…

 

Și probabil că și-n casă, ca și afară, e frig.

Însă eu frigul în brațele tale nu-l simt…

Iar mirosul galben de toamnă se disipă fin

Pe pielea ta caldă ce miroase-a pelin…

 

Și mi-e dor de tine chiar și când te am atât de aproape…

Și se-ntunecă încet, dar toamna oricum pân’ la noi nu răzbate.

Și plouă mai tare acum și vântul se înfurie-a furtună…

Dar cui îi pasă, când tu ești aici să-mi spui noapte bună?