Miroase a toamnă prin fereastra deschisă.
A toamnă și-a ploaie nebună și tristă…
A frunze roșiatice gonite spre zarea pustie
Și-a vânt, și-a nori și-a singurătate arămie…
Și probabil că și-n casă, ca și afară, e frig.
Însă eu frigul în brațele tale nu-l simt…
Iar mirosul galben de toamnă se disipă fin
Pe pielea ta caldă ce miroase-a pelin…
Și mi-e dor de tine chiar și când te am atât de aproape…
Și se-ntunecă încet, dar toamna oricum pân’ la noi nu răzbate.
Și plouă mai tare acum și vântul se înfurie-a furtună…
Dar cui îi pasă, când tu ești aici să-mi spui noapte bună?
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
Related
Publicat de Mădălina Mihai
Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu...
Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai
