Am auzit numele Loredanei Floarea prima dată acum câteva săptămâni, în grădina MNLR. Era atunci acolo în calitate de organizator al unui eveniment foarte fain, despre care v-am și povestit de altfel aici. Apoi am făcut cunoștință, mi-a povestit câte ceva despre ceea ce implică munca ei și într-o după amiază ploioasă de septembrie, în atmosfera irepetabilă de la Infinitea, am pus de-un interviu…

Organizezi evenimente culturale. Un job complicat în România zilelor noastre, ar spune mulți. De ce ți-ai ales tocmai misiunea asta „imposibilă” și cum ai descrie munca ta?

Fiecare zi este o provocare în organizarea de evenimente, mai ales evenimente culturale. De ce am ales să fac asta? Cred cu tărie, că avem cu toții o datorie în calitate de locuitori ai „cetății”. Suntem datori să lăsăm o moștenire în urma noastră. Și dacă este o moștenire culturală, cu atât mai bine. Îmi doresc să ajung cumva la sufletul publicului, la sufletul celor care iubesc frumosul, sublimul, iar prin proiectele pe care le organizez sau din care fac parte, să le ating cumva inimile. Nimeni nu spune că este ușor. Nici viața-n sine nu e ușoară. Dar facem cu toții eforturi în fiecare zi. Iar faptul că la sfârșitul fiecărui spectacol vedem un zâmbet zugrăvit pe chipurile spectatorilor și ne bucurăm de aplauzele venite de la public ne motivează să mergem mai departe cu inima curată. Cu trudă, ce-i drept. Dar o trudă care merită.

Care este cel mai greu obstacol cu care te confrunţi în proiectele tale? Cât de dificil este de trecut?

Probabil că cel financiar. Lipsa susținerii din partea sponsorilor. Aici e cel mai problematic… De obicei mergem pe varianta parteneriatelor public-privat sau privat-privat. Și cu multă ambiție și perseverență reușim de fiecare dată ca din bugete mici să facem lucruri mari…

Povestește-ne despre Floarea PR Events și despre primul tău proiect…

Floarea PR Events este o firmă mică, dar cu un curaj mare, de organizare de evenimente de nişă, ce s-a născut din dorinţa de a reinventa portativul muzical al cetăţii, aducând în faţa fiecărui locuitor frumosul şi sublimul. În fiecare zi suntem călăuziţi de cuvintele celui ce este numit Bard of Avon: „Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.”(William Shakespeare).

Iar primul proiect a fost în 2016, atunci când a luat ființă și Floarea PR Events. Un proiect mic, de nișă. Dar care în timp s-a dezvoltat frumos. Se întâmpla undeva în Centrul Vechi, într-o zi de vară, când noi ne-am propus să schimbăm puțin arhitectura muzicală a locului și să aducem și altceva în afară de genurile care se ascultă cel mai frecvent acolo. Și am reușit. Am adus cumva Parisul în Micul Paris. Și proiectul a luat apoi amploare. Am muncit mult, am îmbunătățit conceptul. Azi, am decis să depășim cumva zona asta de ceainării și cafenele, unde am debutat și să ne îndreptăm către instituțiile culturale unde găsim un management vizionar, care vor şi reuşesc să facă ceva frumos pentru bucureșteni. Și nu numai, pentru că vorbim și de turiști… Chiar m-am bucurat să văd la ultimul meu spectacol un număr impresionant de turiști străini.

Mi se pare mie sau în ciuda a tot ce se spune de rău, instituțiile publice de cultură de la noi încep în sfârșit să se remarce printr-un management (mai) performant și printr-o atenție mai mare acordată publicului?

Există asemenea situații, da. Eu chiar am privilegiul să colaborez cu instituții coordonate de niște manageri cu viziune, care aleg să iasă la întâlnirea, atât de necesară cu publicul, în loc să se ascundă în spatele unor birouri. Oameni care ies din zona de confort și aleg să ofere publicului – mai mult sau mai puțin tânăr – evenimente de calitate. Și aici vorbim de carte, poezie, muzică, teatru, șamd…

Apropo de publicul tânăr… Mie mi se întâmplă să văd foarte mulți tineri la spectacole și asta destul de des. E chiar atât de greu pe cât se spune să îndrepți publicul tânăr înspre cultură?

Unul dintre scopurile mele este să am mereu public tânăr la evenimente. Probabil că da, este mai greu de adus. Și asta din cauza faptului că tot ceea ce se întâmplă în online, toată tehnologia din jur crează o tentație. O zonă de confort. E mai comod să stai în fața unui ecran decât să vii la un spectacol. Dar încetul cu încetul eu cred că reușim să-i scoatem pe cei tineri din capcana asta. Dacă mă întrebi pe mine, singurătatea vine pe Facebook, şi atunci e nevoie să ieșim din zona acestui “normal” din ziua de astăzi. Printr-o avalanșă de proiecte culturale eu zic că reușim să ajungem și la cei din generațiile tinere și să-i facem să se bucure de frumos, de cultura pură și nealterată. Să fim astfel mândri că putem să-i formăm și să lăsăm ceva în urma noastră…

Cum îți alegi proiectele? Sau proiectele te aleg pe tine?

Se spune că poezia nu o cauți tu, te găsește ea și așteaptă apoi doar să fie așternută pe hârtie. Cred că așa se întâmplă și în cazul meu… Probabil că mă aleg proiectele pe mine și nu eu pe ele. Eu doar fac în așa fel încât să le fac cunoscute publicului. Am un portofoliu artistic foarte bogat, în prezent, și încerc ca alături de artiștii pe care-i reprezint să ne dezvoltăm continuu și să reușim să creăm împreună niște evenimente care să treacă testul timpul.

Am auzit că lucrezi la câteva proiecte foarte faine zilele astea. Ce evenimente pregătești în perioada următoare?

Anul acesta, fiind și anul Centenarului, am privilegiul să fiu partener în cadrul celui mai mare, prestigios și ambițios eveniment multicultural din București. Vorbim despre Festivalul Strada de C’Arte, aflat la a VII-a ediție. Festivalul este organizat de către Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” în parteneriat cu Fundația Universitară „Carol I” și cu Muzeul Naţional al Literaturii Române. Iar eu pregătesc cu o ambiție de neoprit două evenimente culturale aflate cumva la extreme care se vor desfășura în cadrul festivalului. Din dorința de a ieși din această bază de date cu care ne-am obișnuit, va fi un concert al trupei Feral Jack. Concertul poartă denumirea de Rock-ul, a VIII-a Artă! Este cumva o relansare a trupei. Și se va desfășura pe 15 septembrie, de la ora 20:00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”.

Apoi, pe 19 septembrie urmează un concert de chansonnettes franțuzești şi cântece româneşti din perioada interbelică. În aceeași locație. Unde ne vom întâlni cu soprana Diana Tudor și cu pianistul Alexandru Burcă. Bineînțeles că pregătim și alte proiecte, dar parteneriatul cu aceste trei instituții de excepție menționate mai sus, este acum prioritar pentru mine. Și sunt mândră că ne putem unii forțele și că împreună putem da întâlnire celor care locuiesc sau trec prin București în perioada 10 – 23 septembrie cu cele șapte arte și cu o seamă de evenimente culturale la cel mai înalt nivel.

Și mai avem în pregătire un proiect pe care sper să-l lansăm până la sfârșitul anului. Se numește Simfonia Pianelor. Va fi ca o competiție între patru sau cinci pianiști celebri, legitimați de către marele public din România. Nume sonore pe scena muzicală. Și se va desfășura fie într-o galerie de artă, fie într-o instituție publică de cultură. Îmi doresc cumva să fie asezonată cu o expoziție de pictură contemporană. Și sperăm să reușim, cu ajutorul unor oameni iubitori de artă și cultură să-l implementăm până la sfârșitul anului, așa cum spuneam. Și dacă vom avea succes, să plecăm desigur și într-un turneu național. Dar nu spun mai multe acum și nu dau nume, pentru că va fi o surpriză 🙂

Care ar fi artistul cu care ți-ai dori neapărat să lucrezi? Sau ce eveniment cu totul special ai vrea să organizezi?

Îmi place foarte tare Lara Fabian. Iar în momentul de față caut un timbru special, un melanj între vocea Larei Fabian, Mireille Mathieu și Dalida. De fapt, cred că pe ele trei le-aș aduce, dacă aș putea, și aș organiza un eveniment de anvergură în România. Să le am pe cele trei cântărețe celebre, cu voci-instrument, pe aceeași scenă, la noi în țară. E unul dintre visurile mele.

Când nu organizezi evenimente, mergi să „spionezi” concurența?

Nu știu dacă să spionez, dar cu siguranță să mă inspir și să învăț din ceea ce știu și pot alții să facă. Da, merg cu mare drag la orice fel de eveniment cultural. Stau de vorbă cu organizatorii altor festivaluri și evenimente – cu care se întâmplă de multe ori să fiu și prietenă – și ne consultăm pe diverse probleme care apar sau ar putea să apară.

Vedem foarte multe evenimente cu un potențial enorm, dar pe care le trage în jos managementul. Unde crezi că e loc pentru schimbare în organizarea de evenimente culturale?

Probabil că cel mai bine ar fi ca inițiatorii unor astfel de proiecte să se îndrepte către firme specializate în organizarea de evenimente, să găsească oameni care știu ce fac. Și să se atragă mai multe fonduri europene! Pentru că bani sunt. Există însă un deficit de experți în atragerea de fonduri europene pe partea asta. Nu știu dacă nu se vrea, nu se poate sau chiar e foarte complicat. Dar merită încercat. Cu proiecte sănătoase și sustenabile cred că se poate face o schimbare în bine.

În România pare să fie o lipsă acută de profesioniști adevărați în domeniul managementului cultural și al organizării de evenimente culturale. Cât de important este în munca asta să fii deschis la nou, să vrei să înveți mereu?

Eu cred că una dintre principalele datorii ale unui bun manager este aceea de a învăța continuu. Trebuie să vrei asta! Și să mergi la evenimente în țară și în străinătate. Meseria asta se poate fura până la urmă. Important e să fii acolo la momentul oportun. Și să nu-ți fie frică să ieși în față și să nu renunți până nu implementezi un proiect. Indiferent de vocile pe care le auzi în jur. Pentru că voci vor fi mereu. De cele mai multe ori negative. Că nu se poate, că n-avem bani, că nu suntem lăsați… Auzim asta mereu. Dar nu există așa ceva! Eu una anulez din start orice propoziție care începe cu „nu”.

Cât de important e să ai tupeu în meseria ta?

Foarte important. Ca-n orice meserie, de altfel. Bineînțeles, un tupeu în limitele bunului simț. Dar sunt anumite lucruri pe care nu prea ai cum să le reușești altfel…

Care e cel mai important lucru pe care crezi că l-ai învățat din munca ta?

Am învățat că oamenii sunt minunați. Atât timp cât ești dispus să le descoperi potențialul și să vezi ce au ei mai bun. Dar trebuie să ai răbdare să descoperi, nu să pui etichete.

Și se pun etichete des, nu-i așa?

Da, se pun. Din păcate. Pentru că trăim într-o eră a vitezei în care nu mai avem timp să ne ascultăm, să ne privim, să ne cunoaștem. Pur și simplu trecem unii pe lângă alții fără să ne pese foarte mult. Ne vedem interesul de moment, fără a mai fi curioși să descoperim omul ca valoare…

Ne grăbim spre nicăieri…

Așa este. Oamenii suferă de prețiozitate, dacă vrei. Oamenii fac tot posibilul să iasă în față chiar dacă nu au nimic de spus. Unii ar face chiar și imposibilul pentru a-și vedea numele scris pe un perete. Și cred că noi trebuie să mergem dincolo de acel perete. Nu e suficient să ieșim în față și să ținem un discurs impecabil. Trebuie să muncim astfel încât să rămână ceva cu adevărat valoros în urma noastră.

Cum dau oamenii de tine? Cum ai ales tu să-ți promovezi proiectele?

Am parteneri buni. Îmi cultiv relațiile cu tot ce înseamnă presa culturală din România. Și în prezent avem în lucru site-ul și cam tot ce ține de online. Dar sincer, mie îmi place să cred că lucrurile mari se fac așa, de la om la om. Din vorbă în vorbă. Ai venit, ai văzut, ți-a plăcut, colaborăm. Momentan îndrăznesc să cred că e mai sănătoasă relația asta offline, inimă la inimă…

Talent au mulți. Dar cât de mult contează să lucrezi cu oameni de calitate?

Talent au mulți, dar caractere sunt mai puține. Mie îmi place să fac o selecție. Lucrez cu foarte mulți oameni. Artiști, colaboratori, parteneri… E important să alegi pe cine ai alături. În primul rând trebuie să rezonezi ca om. Nu cred că poți să nu rezonezi cu cineva personal și totuși să lucrezi bine.

Ultima întrebare. Cea capcană. Dacă ai putea avea orice super-putere din Univers, care ar fi ea?

Wow. Nu m-am gândit niciodată la asta… Orice?… Aș face o lume mai bună. Aș face în așa fel încât copiii noștri să trăiască într-o lume mai bună. Să nu fie nevoiți să treacă prin ce-am trecut noi pentru a răzbi în viață… Iar lumea asta mai bună include și cultura, desigur. Cultura, educația, pilonii necesari ai unei societăți sănătoase…

 

 

Just a reminder: Opiniile exprimate de către persoanele intervievate sunt strict personale și nu reflectă poziția Cultural.21 față de situațiile, persoanele sau faptele în discuție 🙂