VERSURI

Ar fi putut fi poezie…

30/07/201803/08/2018 Mădălina Mihai

Noi doi și ploaia, în seara aia rece de septembrie

Îmbrățișați pe furiș, pe străzile pustii…

Noi doi și cântecul ăla obsedant de la radio

Pe care sufletul tău l-a invitat pe-al meu la dans…

Noi doi și-o sticlă ieftină de vin

Pe care n-am mai găsit răgaz să-l bem…

Căci ne era prea dor unul de celălalt

Deși nu ne mai întâlnisem niciodată…

Și ne grăbeam prea tare spre nu știu care nicăieri

Deși aveam atunci tot timpul din univers…

Tu și cu mine, doi copii neștiutori și prea rebeli

Pierduți în nebunia clipei dintre apus și zorii următori…

Știi? Eu cred că ce-am avut noi ar fi putut fi poezie!

Doar că poate nu a fost să fie…

Publicat de Mădălina Mihai

Eu sunt Mădă. Născută într-o zi de martie. Da, sub complicata zodie a Peștilor... Sunt dependentă de teatru. Ok, și de ciocolata. Și de cafea bună... Calități? O groază, dar n-aș vrea să pară că mă laud. Defecte? Tot o groază. Aș începe cu încăpățânată... Chestii care-mi plac mult? Cărțile mișto, cartofii prăjiți, Yoga, culoarea verde, muzica bună, pisicile negre, Crăciunul, câinii mari, înghețata, îmbrățișările sincere, ploaia de vară, liniștea, oamenii buni... Chestii care chiar nu-mi plac? Zăpada, parfumurile dulci, chifteluțele cu sos, nepăsarea, poveștile siropoase, oamenii nașpa... Ce știu eu să fac eu cel mai bine? Ei bine, să scriu... Vezi toate articolele lui Mădălina Mihai