Nostalgie

Era seară. Octombrie, parcă…
Era frig și dragostea se încăpățâna să fie oarbă.
Te iubeam. Deși știam că nu ești pentru mine.
Aveam să sufăr eu cât pentru amândoi și o știam prea bine…

Mă rugam. În fiecare seară…
Speram ca totul să fie la fel de efemer ca și fumul de țigară.
Te iubeam. Deși n-avea nicio noimă să simt tot ce simțeam.
Aveam să pierd fără-ndoială jocul. Și totuși mai jucam…

Știam tot. Și nu-mi păsa…
Știam că n-am niciun drept și că pe pe tine te iubește altcineva.
Dar eu tot te iubeam. Deși îți jur că mă durea.
Și-aveam să plătesc cu fericirea-mi, dar pentru mine nu conta…

E seară. Vară, fără doar și poate…
E târziu și-mi caut pentru a nu știu câta oară curajul în singurătate
Încă te mai iubesc. Deși foarte puțin.
Și-am să te uit de tot, dar n-am să regret în veci că ne-a fost dat să ne-ntâlnim…



Categorii:VERSURI

Etichete:,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: