În seara asta, la Arte dell’Anima a fost premieră. S-a jucat pentru prima dată Totul despre femei, după cele două avanpremiere din cursul săptămânii. Și nu, eu nu am fost azi la spectacol. Am fost însă printre primii care l-au descoperit, miercuri seară pe la șapte…

Cum a fost? Ei bine, Totul despre femei e un spectacol interesant. Spre care trebuie să recunosc, am pornit cu oarece semne de întrebare… N-am să mint, nu e genul de text care să mă atragă în mod deosebit. Nu, nu spun că ar fi ceva în neregulă. Doar că fiecare dintre noi rezonează cel mai bine cu un anume gen de poveste când vine vorba de teatru, nu-i așa? Iar eu sunt, în mare, o fanatică a clasicului și îmi asum asta… Și Miro Gavran nu e neapărat autorul meu preferat… Și dacă n-ar fi fost fetele din distribuție, nu cred că aș fi mers la spectacolul ăsta. Dar am mers. Pentru fetele din distribuție și pentru că, trebuie să recunosc, eram tare curioasă să aflu dacă un dramaturg bărbat știe chiar totul despre femei… Și da, tipul știe multe. Nu, nu tot. Nimeni și nimic n-o să mă convingă că știe chiar totul… Dar e ceva psihologie pe bune acolo. Nu e ficțiune, nu e imaginație, nu sunt simple idei preconcepute înșirate cu misoginism, nu e doar ironie și, chiar dacă s-ar putea să nu vrem să admitem, nu se abate mai deloc de la realitate…

Totul despre femei e o imagine vie nu doar a universului feminin, ci a firii umane în general… O imagine zugrăvită uneori cu umor, alteori cu sensibilitate dramatică. Uneori cu candoare, uneori ușor sarcastic, alteori poate puțin exagerat pe alocuri. O imagine construită din detalii, exact ca un joc de puzzle… E un spectacol care surprinde bine și emoții și metehne deopotrivă. Și sunt vreo câteva replici care dau de gândit. Și mai sunt și fetele din distribuție, despre care vă spuneam mai devreme și care dau viață într-un fel anume poveștii. Poveștilor, de fapt. Și nu, n-am să vă spun exact ce și cum despre povești, pentru că asta descoperiți voi la teatru. Am să revin însă la distribuție… Trei actrițe – Corina Dănilă, Adriana Titieni și Crina Lință – ne arată încă o dată tot ce știu ele să facă pe scenă și construiesc pas cu pas – cu emoție, cu eleganță și cu o naturalețe evidentă – cincisprezece personaje deloc banale, în care se prea poate ca foarte multe dintre spectatoare să se regăsească. Fie și într-o aparent neînsemnat de mică măsură…