N-am mai fost de ceva timp la film, deși mi-am tot propus să trec mai des pe la cinema. Și trebuie să recunosc, n-aș fi mers nici miercuri seară. Fiindcă tocmai ce începuse să mă bântuie răceala, și eram obosită, și trăsesem o sperietură zdravănă, și supărasem câțiva oameni la care țin. Dar nu voiam să fiu singură acasă. Reminiscențele anxietății de altă dată… Cu o seară înainte fugisem la Ploiești, fiindcă aveam senzația că întâmplările de peste zi aveau să mă sufoce. Și doar ce mă întorsesem și nu-mi găseam locul. Așa că am plecat la DaKINO. Era prima zi. Cu deschidere oficială, cu agitație, cu poze și cu oameni importanți. Dar m-am strecurat prin mulțime, mi-am găsit repede un loc în sală și am așteptat să se stingă luminile și să-nceapă filmul. Mai exact, Film Stars Don’t Die in Liverpool. Un film despre care nu știam mare lucru, în afară de faptul că avea o distribuție bună și că pornea de la o poveste adevărată. Un film despre care nu pot spune că a reușit să mă facă să plâng. Dar care mi-a plăcut…

Film Stars Don’t Die in Liverpool se bazează pe cartea omonimă a lui Peter Turner și vorbește despre ultimii ani din viața actriței Gloria Graham. Despre lupta ei tăcută cu boala și despre povestea ei de iubire cu mult mai tânărul Turner. E un film care te face să înțelegi că nu, viața unui actor nu e așa cum mulți dintre noi ar fi tentați să creadă. Dincolo de faimă, de aplauze și de admirație se ascund oameni normali. Cu bucuriile și cu temerile lor, cu povești de viață nebănuite, cu reușite și cu provocări. Oameni care iubesc, care suferă și de multe ori o fac într-o singurătate pe care nimeni nu o merită, care învață din greșeli, care caută, la fel ca noi toți, fericirea.

Nu știu dacă Film Stars Don’t Die in Liverpool e un film de dragoste. Eu, personal, nu l-am perceput neapărat așa… Am simțit însă că e un film care aduce cu sine o lecție frumoasă despre iubire… Un film care vine să ne învețe că uneori dragostea nu ține cont de convenții. Că doi oameni se pot iubi și pot fii fericiți chiar dacă povestea lor nu e una tocmai obișnuită. Și nicidecum simplă… Că atunci când iubim, suntem dispuși să renunțăm la multe. Și că uneori mai și greșim. Și o facem, ironic, în încercarea de a nu-l răni pe cel de lângă noi… Un film care vorbește (și) despre iubire cu o franchețe aparte și care te provoacă să-ți pui propriile întrebări…

Nu știu dacă e un film pe care să-mi doresc să-l revăd la nesfârșit, cum mi s-a întâmplat cu multe altele… Știu însă că nu regret cele două ore petrecute în sala de cinema, la Film Stars Don’t Die in Liverpool. Știu că mi-a plăcut de Annette Benning, în rolul Gloriei. Și mi-a mai plăcut și urma fină de poezie din scenele romantice, într-un timp în care regizorii vor să arate parcă din ce în ce mai mult… Și da, cred că e un film bun. Un film în care eu cred că fiecare spectator va găsi un mic detaliu cu care să rezoneze.