Ce-ar fi să dansăm cu toții liber?

Sâmbătă, pe seară, m-am aventurat încrezătoare spre Sala Gloria fiindcă auzisem eu că se joacă Dansează Liber. Și eram tare curioasă. Nu știu dacă am apucat să vă spun aici pe blog, dar Footloose e unul dintre filmele mele preferate. Și când am auzit că se face un musical bazat pe scenariul filmului, mi-am zis că-i musai să-l văd și eu. Și l-am văzut. Și da, mi-a plăcut.

Mi-a plăcut energia cu care au luat cu asalt scena acești copii frumoși, de la un capăt la celălalt al spectacolului. Mi-a plăcut entuziasmul din ochii lor. Mi-a plăcut complicitatea dintre ei… Mi-a plăcut îndrăzneala lor. Nu-i deloc ușor să transpui povestea din film pe scenă fără să pierzi din detalii. Și da, poate că s-au mai pierdut din detalii. Sau poate că a fost doar impresia mea. Recunosc, n-am rezonat neapărat cu minimalismul decorului și pe alocuri poate am simțit că dacă n-aș fi văzut filmul înainte aș fi fost puțin bulversată de șirul întâmplărilor. Dar nu asta contează. Deloc. Ceea ce contează e că nu s-a pierdut mesajul. Pentru că Dansează Liber e, înainte de toate, o lecție foarte frumoasă despre curajul de a crede în schimbare și despre nevoia de a lupta pentru lucrurile în care crezi. Fiindcă eu mereu am văzut dansul ca pe o metaforă în toată povestea asta. Ca pe un simbol al visurilor și al idealurilor fiecăruia, spre care n-ar trebui să ne temem niciodată să găsim o cale. Și Dansează Liber mai e și despre familie. Și despre a doua șansă. Și despre tinerețe cu tot ce are ea mai bun sau mai puțin bun. Și despre iubire… Și vorbește despre toate aceste lucruri în ritm de rock’n’roll, deci ce poate fi mai frumos? Fiindcă nu știu voi, dar eu iubesc muzica asta. Muzica frumoasă, de când eram eu copil. Sau de când nici măcar nu mă născusem. Muzica cu care am crescut. Și care spune, la rândul ei povești 🙂

Și, după cum vă spuneam, Dansează Liber aproape că exagerează – în sensul bun – cu energia. O distribuție incredibilă. Actori tineri, frumoși și foarte talentați. Pe unii dintre ei îi cunoșteam deja, pe alții i-am descoperit acum cu bucurie. Și abia aștept să-i revăd pe toți pe scenă. Au jucat bine. De cântat nici nu mai zic. S-au bucurat de fiecare moment și asta s-a văzut. Și pun pariu că au avut și ceva emoții. Dar n-au lăsat deloc să se întrezărească asta din sală. Nu, au arătat publicului doar ce bine se mișcă și ce voci mișto au. Iar publicul i-a răsplătit la final cu ropote de aplauze pe care le-au meritat din plin. Și n-aș vrea să dau nume aici, fiindcă toți au fost buni. Dar, ca orice spectator umil, m-am lăsat fascinată parcă o idee mai mult de două interpretări fenomenale. Monica Ciută și Sergiu Antoniu Roban au reușit să mă cucerească fără nici cel mai mic efort și nu puteam să nu remarc asta aici, pe blog. Cu voce tare, cum s-ar spune 😉

Dar, long story short, eu zic că n-ar fi rău să mergeți și voi la Dansează Liber. Fiindcă e un spectacol plin de ritm și de culoare, care spune o poveste frumoasă. Și în spatele căruia stau foarte multe ore de muncă al cărui rezultat merită fără doar și poate aplaudat. Un spectacol care pe mine una m-a făcut să mă duc acasă, să dau drumul la muzică și să dansez de una singură până mult după miezul nopții și pentru asta rămân datoare. Pentru că sunt sigură că dacă atunci mi-am dat seama câtă nevoie aveam și eu să dansez liber…

Un gând despre „Ce-ar fi să dansăm cu toții liber?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.