Am găsit Cartea despre fericire rătăcită pe un raft din Cărturești înainte de sărbători, pe când mă aflam în căutare de cadouri prin librării. Și nu a fost titlul primul care mi-a atras atenția, ci mai degrabă autorul. Andrei Lorgus. Preot și psiholog. Două profesii care, deși uneori nu pare, merg mână în mână. Două profesii care poate se folosesc de „unelte” diferite, însă care au aceeași menire. Aceea de a aduce liniște și echilibru acolo unde contează cel mai mult. În suflet…

Am cumpărat cartea. Și-am citit-o pe îndelete. Pentru că am avut surpriza să descopăr una dintre acele cărți care te face să vrei să o citești cu sufletul deschis. Am descoperit o carte care, dacă e să fiu sinceră, m-a luat pe nepregătite. O carte care nu vorbește nici despre fericire în maniera aceea clișeică în care o fac mai toate cărțile de self help din librării și nici despre religie pe vreun ton autoritar sau atotștiutor. O carte care cred că nu a ajuns întâmplător în mâinile mele exact acum… N-am să vorbesc despre relația mea cu Dumnezeu aici. O relație deloc perfectă, dar care s-a schimbat mult în ultimul timp… Cert e că în această etapă a apropierii mele de Divinitate, Cartea despre fericire a venit ca un răspuns la multe întrebări.

Nu, nu e o carte care vine să te învețe cum să fii fericit. Nici nu cred că cineva sau ceva poate face asta. La fel cum nu cred că există vreo rețetă a fericirii sau că fericirea poate veni vreodată din exterior… Cartea lui Andrei Lorgus este mai degrabă despre sens. Despre a învăța să dăm sens lucrurilor. Despre maturitate. Acea maturitate interioară – sufletească și spirituală – de care avem nevoie pentru a înțelege diferența dintre fericire în adevăratul ei sens și sosiile ei care ne amăgesc în fiecare zi.

E o carte care vine să ne învețe să prețuim lucrurile care contează cu adevărat și să renunțăm la a mai investi material, dar mai ales emoțional, în tot felul de lucruri și de idei care nu ne vor aduce niciodată cu adevărat fericirea… Și vorbește despre multe lucruri Cartea despre fericire. Vorbește despre frică și despre cum ne împiedică ea să vedem limpede viața. Despre dragoste, așa cum ar trebui să fie ea. Despre lucrurile mai puțin frumoase prin care trebuie să trecem uneori. Despre cum să avem grijă de sufletul nostru. Despre credință. Despre realitate și despre cât de ușor se poate ea distorsiona în ochii noștri…

Și da, aș spune că e o carte pentru toată lumea. O carte pe care ar trebui să o citească toată lumea. Dar doar la momentul potrivit. Și mai ales cu sufletul deschis. E o carte care poate să-ți deschidă ochii și inima, dar numai dacă vrei asta… E o carte care îți dă curaj. Dar doar dacă ești dispus să faci, la rândul tău, un salt înspre necunoscut și să accepți că poate lucrurile pe care le credeai până acum adevărate nu sunt neapărat așa…